n ultimii ani, procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană a reprezentat o prioritate naţională la nivel economic, social, politic, administrativ, etc. În acest context, implementarea standardelor europene în domeniile menţionate, este o cerinţă importantă pentru realizarea obiectivelor propuse. Reglementarea incompatibilităților vizează protejarea valorilor sociale care privesc imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice, având în vedere că funcțiile deținute în stare de incompatibilitate se influențează sau se pot influența reciproc, funcția publică nemaiputând fi exercitată în condiții de obiectivitate și imparțialitate, fiind astfel vătămat principiul supremației interesului public. În general, conform art. 25 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit. În același timp, nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate…cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie de participare în proiecte de dezvoltare în domeniul de competență în cadrul autorității în care este angajat şi de reprezentare a statului în societăţile economice...[2]. În prezentul studiu, urmărim scopul de a stabili conținutul activității științifice, pe care funcționarul nu le poate cumula cu funcția publică. Astfel se declară că nu se află în situaţie de incompatibilitate funcţionarul public care desfăşoară prin cumul activităţi ştiinţifice, didactice, de creaţie. Această activitate poate fi desfăşurată de funcţionarul public în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate nu este controlată, subordonată sau nu ţine, în anumite privinţe, de competenţa autorităţii publice în care este angajat. În unităţile, a căror activitate este controlată, subordonată sau ţine de competenţa autorităţii în care este angajat funcţionarul public, acesta poate desfăşura doar activităţi ştiinţifice, didactice, de creaţie, de participare în proiecte de dezvoltare în domeniul de competență în cadrul autorității în care este numit în funcţie şi de reprezentare a statului în societăţile comerciale şi întreprinderile de stat/municipale [3]. Sunt permise activităţile ştiinţifice, didactice, de creație și de participare în proiecte de dezvoltare în domeniul de competență în cadrul autorității în care este numit în funcţie, desfăşurate de către funcţionarul public, în baza contractelor cu caracter civil în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa autorităţii în care el este angajat. Nu se află în situaţie de incompatibilitate funcționarul public care activează în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului, în afara orelor de program. În contextul celor expuse, cercetarea științifică este o activitate sistematică și creatoare, menită să sporească volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștințe despre om, cultură și utilizarea acestor cunoștințe în practică. În același sens, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova specifică cercetarea ştiinţifică o activitate de cercetare fundamentală şi de cercetare aplicată având drept componente principale investigaţia ştiinţifică, tehnologia ştiinţifică, produsul ştiinţific şi serviciul ştiinţific [1]. Problema care apare în cadrul aplicării legii ține de posturile/funcțiile ce au legătură cu activitățile științifice și pe care le poate ocupa funcționarul în același timp cu funcția publică. În acest sens, legea permite ca activitatea științifică să fie desfășurată de persoane juridice cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare şi persoane fizice ce desfăşoară pe teritoriul Republicii Moldova activităţi în domeniile cercetării și inovării [1]. Persoanele juridice sunt organizaţie din domeniile cercetării și inovării, care, la rândul lor, pot fi de drept public, de drept privat, obştești și organizaţii de informaţii ştiinţifico-tehnologice. Persoanele fizice ce activează în domeniul cercetării și inovării sunt numiți cercetătorii ştiinţifici stagiari; superiori, coordonatori, principali, invitați și consultanți științifici. În toate aceste funcții legea cere anumite studii, aptitudini și grade. Conform legislației în vigoare, funcţia – reprezintă activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie [4]. Această categorie va caracteriza toate domeniile de activitate economică şi socială fiind utilizată obligatoriu de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, unităţi bugetare, întreprinderi, organizaţii şi instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, organizaţii patronale, sindicale,profesionale şi politice, fundaţii, asociaţii şi alte persoane juridice şi fizice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, la completarea documentelor oficiale ori de câte ori se cere indicarea ocupaţiei. Astfel funcțiile pot fi cuprinse de către: legislatori, membri ai executivului, alţi înalţi demnitari şi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din unităţi; specialişti în diverse domenii de activitate; tehnicieni şi alţi specialişti cu nivel mediu de calificare; funcţionari administrativi. Funcția – reprezintă activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie. În Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova, funcţiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 4 şi parţial în grupa majoră 5. Astfel prima grupă include legislatori, membri ai executivului, alţi înalţi demnitari şi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din unităţi; a doua – specialişti în diverse domenii de activitate; a treia – tehnicieni şi alţi specialişti cu nivel mediu de calificare și a patra – funcționarii administrativi. Cu referire la domeniu cercetării și inovării, legislația identifică grupa de bază cu nr. 1223, care reprezintă conducători în domeniul cercetării şi dezvoltării ce planifică și coordonează direct activităţile de cercetare şi dezvoltare ale unei unități ori ale unităților care furnizează servicii similare pentru alte unități [4]. În acest sens, sunt specificați exhaustiv conducătorii de grupă sau funcțiile de conducere. Astfel aceștia ocupă funcțiile: constructor-șef, director al proiectului, manager în compartimentele de dezvoltare științifică tehnică, secretarul științific, șeful biroului de dezvoltare tehnico-științifică, șeful laboratorului de cercetări științifice, șeful proiectului de cercetare proiectare, șeful proiectului/programului, a sectorului sau secției de dezvoltare tehnico-științifică. În această grupă nu au fost incluși, însă sunt indicați în calitate de conducători din domeniul de prestări servicii, care planifică, coordonează direct şi evaluează furnizarea de servicii specializate profesionale şi tehnice şi care poate avea funcții legate de cercetare, cum ar fi redactorul responsabil, redactorul-șef al editurii, redacției ziare sau reviste, redactor-șef asociație de creație sau redactor-șef de programe, studio cinematografic, șef redacție, secretar responsabil agenţie structurală (redacţie), șef de studii (instruire în domeniul relațiilor de muncă). Celelalte subgrupe, care nu panifică sau coordonează activități efectuează cercetări, îmbunătăţesc sau dezvoltă concepte, teorii şi metode operaţionale ori aplică cunoştinţe ştiinţifice referitoare la domenii precum fizică, astronomie, meteorologie, chimie, geofizică, geologie, biologie, ecologie, matematică, statistică, informatică, arhitectură, inginerie şi tehnologie. În acest context, considerăm exercitarea unei astfel de funcții incompatibile cu una din funcțiile publice. Concluzia generală formulată ține de faptul că, dacă funcționarul publice vrea să presteze activități științifice, acestea nu trebuie să fie legate de planificarea și coordonarea directă a activităţilor de cercetare şi dezvoltare.