Dramaturgia naţională a anilor ’90: rezon(u)anţe ale „teatrului în teatru”
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
691 6
Ultima descărcare din IBN:
2022-09-14 19:38
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792.2(478) (5)
Teatru. Artă scenică. Reprezentații teatrale (521)
SM ISO690:2012
KHALIL-BUTUCIOC, Dorina. Dramaturgia naţională a anilor ’90: rezon(u)anţe ale „teatrului în teatru”. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”, 2019, nr. 1(52), pp. 121-126. ISSN 1857-0461. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.2908190
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”
Numărul 1(52) / 2019 / ISSN 1857-0461 /ISSNe 2587-3687

Dramaturgia naţională a anilor ’90: rezon(u)anţe ale „teatrului în teatru”

The national dramaturgy of the 90s: reson(u)ances of “theater in theater”

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.2908190
CZU: 792.2(478)

Pag. 121-126

Khalil-Butucioc Dorina
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 21 mai 2019


Rezumat

The resonance of “theater in theater” in the national dramaturgy of the ’90s of the twentieth century is produced, on the one hand, by revealing in a piece of a theater atmosphere and theatrical perspectives, through playful-theoretical explorations of the theater as a theme of the play, the relationship of commenting on fragments or pieces, theories or theatrical theories, performances or their staging. On the other hand, the author’s status in the text is also discussed, and the dramatist’s case is a special case. The postmodernist drama writer revisits his own way and degree of involvement in the text: mediated, through the characters, and directly, through the didascalles. Representatives for this subject are: We love to play theater, Saxophone with red leaves, Joseph and his mistress of Val Butnaru, Placers and Enlightere of Constantin Cheianu, The Magician from Leopolskrone and his guests, Their mother of disciples of Angelina Rosca, The Project a tragedy of Irina Nechit, The violet reality of Nicolae Negru, the Terminal Station of Mircea V. Ciobanu etc.  

Rezon(u)anţe ale „teatrului în teatru” din dramaturgia naţională a anilor ’90 ai secolului al XX-lea se produc, pe de o parte, prin relevarea în piese a unei atmosfere și perspective teatrale, prin explorări jucăuș-teoretice ale teatrului ca temă a piesei, prin relaţia de comentariu a unor fragmente sau piese, a unor gânduri sau teorii teatrale, a unor spectacole sau a reprezentaţiei lor. Pe de altă parte, se pune în discuţie și statutul autorului în text, cel al dramaturgului fiind un caz aparte. Scriitorul de teatru postmodernist își revizuiește el însuși modul și gradul său de implicare în text: mediat, prin intermediul personajelor, și direct, prin didascalii. Reprezentative pentru acest subiect sunt piesele: Ne place să jucăm teatru, Saxofonul cu frunze roșii, Iosif și amanta sa de Val Butnaru, Plasatoarele și Luministul de Constantin Cheianu, Magul de la Leopolskrone și invitații săi și Mama lor de urmași de Angelina Roșca, Proiectul unei tragedii de Irina Nechit, Realitatea violetă de Nicolae Negru, Sta_ia terminus de Mircea V. Ciobanu etc.

Cuvinte-cheie
“theater in theater”, autorefl exive tendency, autorefl ection, autoexplanation, author’s status, characters, didascals.,

„teatru în teatru”, tendinţa autorefl exivă, autoreflectare, autotematizare, statutul autorului, personaje, didascalii.