In vechiul sat romanesc Cartal (atestat in anul 1645), astăzi numit de autorităţile ucrainene Orlovca (r. Reni, reg. Odesa), depistezi, poate cel mai viu fenomen de cultură tradiţională, şi anume practicarea obiceiului Colindatul cu măști (Moșii) de către confreriile de flăcăi. Ca element al patrimoniului cultural imaterial, Colindatul in ceată bărbătească a ajuns a fi in vizorul mai multor cercetători consacraţi, atat din ţară, cat şi din afară ei. Manifestat preponderent in mai multe sate din sudul Bugeacului (Cartal, Satul Nou ş. a.), acesta are loc intr-un mod deosebit şi original, menţinandu-se şi in zilele noastre. Conotaţia valorică a obiceiului a constituit un argument considerabil pentru includerea acestuia in Lista Reprezentativă UNESCO de protejare a fenomenelor de patrimoniu cultural imaterial al umanităţii. Analizand fenomenul in cauză, observăm că metoda respectivă de performare a colindatului in ceată bărbătească este un spectacol insolit in care işi dau concursul aproape toţi locuitorii satului, este o instituţie care educă tineretul, il iniţiază in obiceiurile comunităţii, dictandu-i un comportament adecvat ritualului. Pe de altă parte, aceste manifestări reprezintă nişte competiţii artistice intre taberele de colindători, fiecare tabără străduindu-se să deţină poziţia dominantă. Inventarierea, documentarea, cercetarea, conservarea, punerea in valoare şi promovarea fenomenului respectiv in starea lui genuină, reprezintă prevederile actuale ale tezaurizării patrimoniului cultural imaterial. Implementarea reușită a acestora depinde, in mare măsură, de fiecare dintre noi. Valoarea obiceiului vizat rămane a fi inestimabilă, atata timp cat concentrează in sine diverse aspecte artistice ale folclorului literar, muzical şi coregrafic. Datoria noastră, atat a cercetătorilor, cat și a actanților acestei manifestări etnofolclorice, consistă in salvgardarea valorilor estetice și a caracterului ritualic al Colindatului in ceată bărbătească, fără a-i periclita integritatea mitico-magică.