Castitatea miresei reprezintă unul din indiciile esențiale ale mentalității arhaice conservate in societatea tradițională din spațiul pruto-nistrean pană la mijlocul secolului al XX-lea – valoare care garanta in lumea satului continuitatea neamului, prosperitatea viitoarei familii, buna succesiune a averilor și, nu in ultimul rand, cultivarea și transmiterea valorilor morale la nivel de familie și comunitate. In comunicare vor fi analizate sensibilități, reprezentări colective, modele comportamentale reflectate in obiceiurile de nuntă din Basarabia de la finele secolului al XIX-lea pană la mijlocul secolului al XX-lea cu scopul elucidării rolului și funcției actanților nupțiali delegați prin autoritatea tradiției in consemnarea, performarea și legitimarea fecioriei miresei; prezentării contextului ritualic și mecanismelor punitive practicate in tradiția de nuntă in cazul mireselor „greșite”; evoluția in timp a moravurilor și reprezentărilor colective privind castitatea miresei in relație cu afirmarea statutului economic și moral al tinerei familii. Cercetarea este realizată in baza manuscriselor etnografice din fondurile de arhivă din Republica Moldova, Romania și Ucraina.