Piesele miniaturale reprezintă o parte importantă a materialului arheologic descoperit in siturile Cucuteni-Tripolie. Comunitățile analizate iși creaseră o adevărată „lume” la scară redusă, extrem de variată și complexă. Alături de oameni și animale, in universul miniatural Cucuteni-Tripolie sunt reprezentate, mai mult sau mai puțin fidel, diverse obiecte și construcții, majoritatea cu un prototip real in viața cotidiană. Menționăm recipientele din ceramică, anumite piese de mobilier (măsuțe/altare, scaune/tronuri), unele unelte (topoare, in special) și ustensile casnice (linguri, covate), dar și cateva structuri construite, mobile (ambarcațiuni, sănii și alte mijloace de transport, roți miniaturale) sau immobile (case/sanctuare, silozuri, cuptoare) și, poate, chiar hrana (painea). Și in acest caz, din păcate, piesele ajunse pană la noi reprezintă doar crampeie dintr-un univers greu de descifrat și de integrat intr-un tot unitar. Majoritatea studiior realizate in analiza acestei categorii generice de piese au avut ca subiect reprezentările plastice, antropomorfe și zoomorfe. Miniaturile realizate după originale „fără suflet” au beneficiat de mai puțină atenție in literatura de specialitate. Se propune o trecere in revistă a acestor tipuri de piese și a direcțiilor principale de analiză, pe care prezența lor le poate genera. Apreciem că incercarea de a descifra sensul existenței lor oferă date interesante despre imaginarul preistoric, ca parte a aceluiași fenomen decodat prin analiza pieselor de plastică. Funcțiile lor practice și simbolice pot fi reconstituite, in absența frecventă a contextului de descoperire, prin apelul la literatura antropologică care relevă existența mai multor niveluri de interpretare funcțională cu o hermeneutică complexă și valențe multiple ale impactului lor social și cultural.