Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1064 13 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-31 00:12 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
725.182(478)(091) (4) |
Arhitectură (635) |
SM ISO690:2012 ŞLAPAC, Mariana. Cetatea bastionară de la Chilia. In: Arta , 2016, nr. 1(AV), pp. 16-24. ISSN 2345-1181. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta | ||||||
Numărul 1(AV) / 2016 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136 | ||||||
|
||||||
CZU: 725.182(478)(091) | ||||||
Pag. 16-24 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Primele elemente defensive concepute în stil bastionar la Chilia datează, probabil, de la începutul secolului al XVIII-lea. Anume atunci inginerii francezi puteau să plaseze aici la comanda otomanilor două construcţii de pământ destinate artileriei grele, numite în prospectul Chiliei din 1770 „Bollwerk-uri de pe lângă ziduri”. Date suplimentare preţioase referitoare la întăritura Chiliei au fost obţinute dintr-un plan rus din 1790, descoperit de autor în Arhiva Militară-Istorică de Stat a Rusiei din or. Moscova. După 1794, la comanda sultanului Selim al III-lea, inginerul francez François Kauffer a reconstruit integral vechea piesă defensivă. Noua fortificaţie bastionară care a înglobat întăritura moldovenească înscria un plan pătrat, având glacisul organizat, trei bastioane de colţ de tip „pană” şi un bastion de colţ dublu, nesimetric, de plan poligonal. Spaţiul intramuros a fost divizat într-o reţea de pătrate şi dreptunghiuri: construcţia proporţionată a fortificaţiei a impus o geometrie strictă curţii interioare. Amenajarea bastionară a Chiliei evocă o anumită inspiraţie din manierele de fortificare ale vestitului inginer francez Vauban: bastioanele deschise, cazărmile înzidite în panta valului, parapetele solide de pământ şi calea acoperită cu traverse de ocolire din faţă. Caroul bastionar rămâne o formulă destul de răspândită încă din secolul al XVI-lea, forma bastioanelor evoluând în timp. Elementele caracteristice cetăţii de la începutul secolului al XIX-lea sunt traseele în cleşte ale căii acoperite şi bastioanele dotate cu artilerie pe toată lungimea feţelor. După 1812, de refortificarea cetăţii bastionare s-au ocupat inginerii militari ruşi Ivan Hartingh, Egor Foerster ş.a. Această fortificaţie a fost desfiinţată ca obiectiv militar înainte de trecerea oraşului Chilia în stăpânirea României în 1856. |
||||||
Cuvinte-cheie arhitectura militară, François Kauffer, cetăţi bastionare, cetatea bastionară de la Chilia, Ivan Hartingh, Egor Foerster |
||||||
|