Primele elemente defensive concepute în stil bastionar la Chilia datează, probabil, de la începutul secolului al XVIII-lea. Anume atunci inginerii francezi puteau să plaseze aici la comanda otomanilor două construcţii de pământ destinate artileriei grele, numite în prospectul Chiliei din 1770 „Bollwerk-uri de pe lângă ziduri”. Date suplimentare preţioase referitoare la întăritura Chiliei au fost obţinute dintr-un plan rus din 1790, descoperit de autor în Arhiva Militară-Istorică de Stat a Rusiei din or. Moscova. După 1794, la comanda sultanului Selim al III-lea, inginerul francez François Kauffer a reconstruit integral vechea piesă defensivă. Noua fortificaţie bastionară care a înglobat întăritura moldovenească înscria un plan pătrat, având glacisul organizat, trei bastioane de colţ de tip „pană” şi un bastion de colţ dublu, nesimetric, de plan poligonal. Spaţiul intramuros a fost divizat într-o reţea de pătrate şi dreptunghiuri: construcţia proporţionată a fortificaţiei a impus o geometrie strictă curţii interioare. Amenajarea bastionară a Chiliei evocă o anumită inspiraţie din manierele de fortificare ale vestitului inginer francez Vauban: bastioanele deschise, cazărmile înzidite în panta valului, parapetele solide de pământ şi calea acoperită cu traverse de ocolire din faţă. Caroul bastionar rămâne o formulă destul de răspândită încă din secolul al XVI-lea, forma bastioanelor evoluând în timp. Elementele caracteristice cetăţii de la începutul secolului al XIX-lea sunt traseele în cleşte ale căii acoperite şi bastioanele dotate cu artilerie pe toată lungimea feţelor. După 1812, de refortificarea cetăţii bastionare s-au ocupat inginerii militari ruşi Ivan Hartingh, Egor Foerster ş.a. Această fortificaţie a fost desfiinţată ca obiectiv militar înainte de trecerea oraşului Chilia în stăpânirea României în 1856.

It seems that the first elements of the Chilia bastioned fortress have appeared in the early of XVIIIth century. It was there then while according to the order of Ottomans the French engineers could build the two earthen structures intended for heavy artillery named in the prospectus of Chilia for 1770 as „Bollwerk-s at the revetment walls”. Additional valuable information concerning the fortress of Chilia, was obtained from the Russian plan for 1790, found by the author at the Russian State Military-Historical Archive in Moscow. After 1794, under the orders of Sultan Selim the third of, a French engineer François Kauffer completely rebuilt the defense complex. New bastioned fortress, including a Moldavian fortress was a square plan and had a sloping glacis, three corner bastions in the form of pikes and one asymmetrical double corner bastion of polygonal plan. The intramuros was divided into a number of squares and rectangles and proportional conception of the fortress was stipulated by strict geometry of inner yard. The bastioned complex of Chilia reminds us of the manners of strengthening of the famous French engineer Vauban such as open the bastions, built into the shaft of a barrack, a massive earthen breastworks and covered road with some traverses and bypasses in front. Bastion square has remained very widespread kind of fortifying since the XVIth century, only the form of bastions perfected with the lapse of time. At the beginning of the XIXth century typical elements of the fortress were covered road of tenail tracing and some bastions with artillery pieces of ordnance located throughout the length of the faces. After the 1812 restructuring of the bastion fortress of Chilia was engaged by Russian military engineers Ivan Hartingh, Egor Foerster and others. This fortress was eliminated as a military object before the entry a town Chilia into Romanian state in 1856.