Precedată de un important comentariu doctrinar elaborat sub autoritatea Curții Constituționale din Moldova, decizia Curții Constituţionale din Republica Moldova a consfinţit limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova, în pofida prevederilor art. 13 din Constituţie care conferă acest statut aşa-zisei limbi moldoveneşti, iar soluţia dată a rezultat din proclamarea primatului Declarației de Independență față de toate celelalte legi constituționale. Semnificaţia deciziei respective este evidentă: în raport cu lex (legea statului), primatul aparţine nomos-ului (dreptul poporului), iar acest popor este unul și același popor român, care trăiește acum în două state, fiecare cu propria legislație. Lucrarea de față desprinde consecinţele abordării date pentru conceperea ştiinţei juridice româneşti şi a rolului său reprezentativ pentru poporul român, pornind de la doctrina dezvoltată de Friedrich Carl von Savigny cu două secole în urmă: în pofida coexistenței a două sisteme legislative statale, știința dreptului românesc este una singură și are a fi dezvoltată ca atare de către savanţii jurişti din România și Moldova, în special de către institutele de cercetări juridice aflate sub egida Academiilor naţionale din București și Chișinău.

It was first a doctrinal commentary issued under the authority of the Moldavian Constitutional Court, than a decision of the Court itself whereby the Romanian language was established officially as state language of the Republic of Moldova, although the Constitution attributes this status to the so-called moldavian language; the way by which this solution was achieved consisted in proclaiming the constitutional primacy of the Declaration of Independence over all other constitutional laws. Whatever the lex of the state may be, the primacy belong to the nomos of the people – and this people is the one and the same Romanian people, which lives now within two states each with its own legislation. The present paper develops the consequences for the Romanian legal science, recalling its representative role for the Romanian people as famously stated by Friedrich Carl von Savigny two centuries ago: notwithstanding the coexistence of two state legislative systems, the science of the Romanian law is una sola, and must be developed as such by all legal scientist in Romania and Moldova, especially by the Research Institutes under the aegis of the Academies of Sciences in Bucharest and Chisinau.