În secolele XV-XVI, în Ţările Române au circulat diverse lucrări conţinând vise şi vedenii profetice. O categorie importantă de vise profetice, răspândită prin intermediul surselor bizantine şi sud-slave, o constituia visul monarhic care prevestea naşterea, cariera politică sau moartea suveranului. În lucrările istorice, visele de acest gen puteau reprezenta procedee de critică sau legitimare a puterii suveranului. Tradiţia viselor profetice, asociate suveranului, a avut continuitate în spaţiul românesc, având în centru figurile câtorva domni ai Ţării Moldovei (Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Şchiopul), relatări atestate în textele narative medievale. În comparaţie cu visele, survenite în timpul somnului, vedeniile surveneau în stare de veghe şi, potrivit surselor examinate, din Ţările Române, evocau în special probleme ale vieţii spirituale.

During the XV-XVI c., in the Romanian Principalities has circulated a rich literature dedicated to prophetic dreams and visions. An important category of prophetical dreams, being presented in the Byzantine and South-Slavonic sources, was the monarchic dream that anticipated the birth, the political carrier or death of the sovereign. In the historical works, such dreams could represent means of criticising or legitimating the sovereign’s power. The tradition of prophetic dreams assigned to sovereigns was continued in the Romanian area, being centred on the figures of several princes of Moldova (Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Şchiopul). In contrast with dreams, that occurred while sleeping, visions took place while awake and, according to the Slavonic manuscripts from the Romanian Principalities, revealed mainly issues of spiritual life.