Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
851 19 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-05 11:42 |
SM ISO690:2012 ŞTEFÎRŢĂ, Anastasia. Semnificaţia apei in coordonarea şi integrarea funcţiilor plantei in condiţii de secetă.
. In: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii, 2012, nr. 1(316), pp. 38-52. ISSN 1857-064X. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii | ||||||
Numărul 1(316) / 2012 / ISSN 1857-064X | ||||||
|
||||||
Pag. 38-52 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Sinteza informaţiei din literatură demonstrează, că procesele care asigură relaţiile interactive dintre organe sunt asociate cu autoreglarea funcţiilor şi menţinerea unui echilibru dinamic al acestora. În procesul adaptării se realizează o unitate indisolubila a plantei cu mediul ambiant. Apa uneşte toate părţile componente ale organismului, începând cu moleculele şi terminând cu ţesuturile şi organele, într-un tot unic; pare a fi unica substanţă în plantă, care adecvat poate îndeplini funcţiea triplă de reglare a creşterii, reglare a activităţii metabolice şi integrare a structurii şi funcţiilor la toate nivelurile de organisare. Cauza principală a dereglării integrităţii funcţionale în condiţii de secetă este perturbarea mediului lichid intern, relaţiilor donator-acceptor şi schimbării gradienţilor apei între organe, inhibării reacţiilor metabolice şi biosintezelor. În condiţii
de secetă apei î-i revine locul central în coordonarea şi menţinerea integrităţii funcţiilor. |
||||||
Cuvinte-cheie autoreglare - coordonare – integrare – adaptare |
||||||
|