In ultimele decenii didactica a elaborat o multitudine de concepte noi sau a adaptat cerințelor proprii concepte împrumutate din alte domenii, ceea ce i-a permis să se constituie ca o disciplină științifică de sine stătătoare. In articolul nostru ne vom opri asupra unuia dintre cele mai recente dintre acestea, și anume cel referitor la predarea francezei in scopuri universitare (acronimul francez fiind FOU). După o repunere în discuție a principalelor trăsături caracteristice ale acestui tip de demers, ne propunem să analizăm în ce măsură ar putea fi el delocalizat și transformat într-un model de acțiune didactică colaborativă, capabilă să răspundă nu doar nevoilor studenților străini din cadrul universităților franceze, ci și studenților nativi din diverse alte instituții universitare, care se confruntă din ce în ce mai des cu dificultăți de integrare în viața și cerințele academice.

In recent decades, didactics has developed a multitude of new concepts or adapted concepts borrowed from other fields to match its own requirements, which has enabled it to establish itself as a scientific discipline in its own right. In our article we will focus on one of the most recent of these, namely the one relating to the teaching of French for university purposes (the French acronym being FOU). After a reappraisal of the main features of this type of approach, we propose to analyse to what extent it could be relocated and transformed into a model of collaborative teaching, capable of responding not only to the needs of foreign students in French universities, but also to those of native students in various other academic institutions, who are increasingly facing difficulties in integrating into academic life and requirements.