Poezia lui Leonid Dimov nu seamănă cu nimic din poezia românească. Leonid Dimov se lasă influențat Arghezi și Ion Barbu. doi autori atât de diferiți. Aceasta demonstrează complexitatea extraordinară a gândirii poetice a lui Leonid Dimov. Poezia lui Dimov este o poezie căreia nu-i putem întrevedea un curs de la un vers la altul. Dimov reușește să creeze o libertate extraordinară prin felul insolit în care sunt asociate elemente, aproape în stilul avangardei poetice. Poezia lui Dimov nu are constrângerea unei semnificații globale a textului. Ea nu ilustrează o semnificație, pe care s-o exprime figurat, conceptual sau simbolic. Fiecare cititor își poate plasa propriile opțiuni interpretative și nu asupra unei semnificații unitare, ci asupra unei profuziuni de posibile semnificații, toate proiectate de către receptarea individuală a acestei poezii care nu trebuie interpretată simbolic și rațional, ci trebuie citită în acord cu criteriul după care a fost compusă, criteriul legislativ al visului. Imaginile sunt asociate aici nu după logica simbolică, ci după ilogica fertilă a visului, adică exact a acelui spațiu în care conștientul și rațiunea noastră se odihnesc și înflorește regatul mănos al subconștientului. Astfel este poezia oniricilor și astfel vom găsi și în proza lui Dumitru Țepeneag, care pornește din realitate, dar construiește niște narațiuni prozaice în care se întâmplă cele mai extraordinare lucruri. Și Țepeneag, și Dimov și ceilalți onirici reprezintă o prelungire a avangardei interbelice, o prelungire a suprarealismului românesc, care acum se numește onirism estetic și poetic. Vocabularul pe care-l folosește poetul este unul extrem de bogat, cu arii lexicale foarte diferite, cuvinte din cele mai diverse sfere ale cunoașterii, din varii domenii de specialitate. Cu o bucurie perceptibilă Leonid Dimov întrebuințează majoritatea cuvinte-lor rar utilizate în limbajul curent. O asemenea poezie, atât de variată lexical, cu o așa de mare bogăție a vocabularului este destul de greu de tradus într-o altă limbă. În concluzie, putem afirma că trăsăturile de bază ale poeziei lui Leonid Dimov sunt libertatea asociativă, libertatea interpretativă și libertatea aproape nelimitată a utilizării lexicului.