Câteva alternative de asociere la nivel teritorial din Republica Moldova sunt apropiate de conceptul de agregare a actorilor în cadrul OMD. Ele sunt cunoscute fie datorită acțiunilor și proiectelor turistice incluse în diverse strategii de dezvoltare, fie grație consolidării actorilor din turism la nivel de destinație, fie datorită existenței unor programe de sprijin financiar pentru rețelele de beneficiari ai turismului rural. Avantajele și limitările unor forme asociative existente sunt prezentate pentru: organizarea administrativ-teritorială existentă (APL I și II), asociații de cooperare intercomunitară, asociații de APL de nivel I în crearea parcurilor naționale, grupuri de acțiuni locale, asociații de tip cluster, parteneriate și alianțe naturale între producători și furnizori, parteneriate în cadrul proiectelor de grant, Camera de Comerț și Industrie, Patronatul în turism, asociații și grupuri de producători pentru anumite produse, alte asociații binevole sau business-cluburi existente. Este rațional ca toate aceste forme alternative de asociații să participe la inițiativele de specializare în OMD-uri locale. Totuși, o analiză atentă a legislației specifice ne sugerează că cele mai bune rezultate pot fi obținute prin promovarea unor forme noi de asociere, cum ar fi OMD-urile locale, regionale și naționale, create de la zero. În realitățile actuale, modelul optim ar fi repartizarea OMD-urilor pe teritoriul țării ar fi: 1 OMD național, care ar coopera cu Autoritatea centrală pentru turism, cu oportunitatea de a-i fi delegate anumite competențe, dar fără a dubla funcțiile; 5 OMD regionale, care vor fi formate din două sau mai multe OMD locale și vor fi subordonate OMD național; cca. 30 OMD locale, care, din punct de vedere geografic, pot coincide cu diviziunea administrativă actuală a raioanelor.

Several alternatives of association at territorial level in the Republic of Moldova are close to the concept of aggregation of actors within the DMO. They are known either to tourism actions and projects included in various development strategies, or thanks to the consolidation of tourism actors at the destination level, or they exist for some financial support programs for networks of rural tourism beneficiaries. The advantages and limitations of some existing associative forms are presented for: the existing administrative-territorial organization (LPA I and II), intercommunity cooperation associations, level I LPA associations in the creation of national parks, local action groups, cluster associations, partnerships and natural alliances between producers and suppliers, partnerships within grant projects, the Chamber of Commerce and Industry, Patronage in tourism, associations and groups of producers for certain products, other existing benevolent associations or business clubs. It is rational for all these alternative forms of associations to participate in local DMO specialization initiatives. However, a careful analysis of the specific legislation does not suggest that the best results can be achieved by promoting new forms of association, such as local, regional and national DMOs created from scratch. In current realities, the optimal model would be the distribution of DMOs by country would be: 1 national DMO, which would cooperate with the Central Authority for Tourism, with the opportunity to be delegated certain powers, but without duplicating functions; 5 regional DMOs, which will consist of two or more local DMOs and will be subordinated to the national DMO; approx. 30 local DMOs, which, from a geographical point of view, may coincide with the current administrative division of the districts.