Interpretările etnice în arheologie au fost mereu subiectul unor discuţii controversate, având în vedere natura surselor arheologice şi riscul unor abordări tendenţioase. Cu toate acestea, actualitatea problemei reconstituirilor etnice din trecut revine de fiecare dată când discursul politic şi istoriografic o impune. Astfel, analiza critică a posibilităţilor de interpretare a identităţilor în arheologie este importantă pentru combaterea unor discursuri tendenţioase, prevenind riscurile unor manipulări unilaterale ale trecutului. Evident, cu cât sursele scrise sunt mai sărace, tendinţa de a le completa cu cele arheologice este cu atât mai speculativă. În acest sens, referinţele la identităţile din epoca fierului sau medievală timpurie trebuie realizate cu multă prudenţă când stabilim o corelare între vestigiile arheologice şi puţinele izvoare istorice.

The ethnic interpretations in archaeology have always been the subject of controversial discussions, considering the nature of archaeological sources and the risk of tendentious approaches. However, the actuality of the issue of ethnic reconstructions from the past returns every time the political and historiographical discourse imposes it. Thus, the critical analysis of the possibilities of the interpreting identities in archeology is important for combating tendentious discourses, preventing the risks of unilateral manipulations of the past. Obviously, the poorer the written sources, the more speculative the tendency to supplement them with archaeological ones. In this view, according to Iron Age or early medieval identities must be made with great caution when we establish a correlation between the archaeological remains and the few historical sources.