Ceramica primilor ani ai celui de-al treilea deceniu al secolului XXI, într-o mare măsură, oglindește tendințele artistice actuale îndreptate spre diversificarea în raport cu deceniul precedent al arealului tematic, lărgirea și aprofundarea repertoriului sintactic de edificare a imaginii operelor ceramice, exersarea largă a noilor tehnologii din domeniu și, nu în ultimul rând, dezvoltarea și consolidarea particularităților stilistice individuale ale creației plasticienilor. Procesul artistic și cel expozițional de la vremea respectivă, fiind asigurat de un număr nu prea mare de ceramiști – exponenți ai câtorva generații de creatori, scoate în evidență o paletă vastă de preferințe conceptuale, tehnologice și estetice în care luxuriante valențe ale olăritului popular autohton și valoroase experiențe novatoare contemporane și-au găsit o armonioasă conjugare interpretativă în opere de rezonanță. Printre direcțiile plastice preferate la vremea respectivă de către ceramiști evidențiem cele de revalorificare estetică a unor repere iconografice a căror origini sunt împlântate în experiențele artistice ale ceramicii preistorice sud-est europene, cele de replămădire morfologico-sintactică inedită a unor repere ideatice livrești de proveniență culturală universală, cele de reprezentare artistică prin formă, ritm, textură și culoare a unor valori estetice germinate din contactul nemijlocit al plasticianului cu formele și stările specifice naturii înconjurătoare, cele de reliefare prin intermediul artei ceramice a unor meditații personale asupra evoluției materiei în univers, cele de determinare analitică și creare plastică a unor echivalente iconografice capabile să reprezinte idei generalizatoare de sorginte filosofică, cele de valorifice prin formă și culoare a unor contexte și generalizări existențiale.