Câmpul lexico-semantic femeie include, în structura lui semantică, microcâmpul iubirii. În interiorul microcâmpului menționat, se configurează relații între termeni, pornind de la trăsături de semnificație comună. În acest sens, lexicul pe care îl precizăm, în componența microcâmpului semantic al iubirii este: iubită, iubit, ochi, gură, buze, sâni, brațe, degete, plete, glezne, a atinge, a mângâia, a îmbrățișa, a săruta, a râde, a plânge, a urî, a blestema, a se ruga etc. Exprimarea iubirii, în creația vieriană, se realizează prin opoziții echipolente, în care toți termenii se află, la același nivel, în relații de egalitate. Aplicând teoria lui Donatus, ne propunem să cercetăm, în baza textului vierian, evoluția sentimentului de iubire. În acest sens, Donatus precizează cinci etape ale apariției iubirii: ,,quinque perfectae sunt ad amorem: primauisus, secun-daalloqui, tertiatactus, quartaoscula, quintacoitus” (deci, cele cinci etape ale iubirii sunt: văzul, vorbirea, atingerea, sărutul, iubirea carnală). Analizând atent componentele iubirii, ne dăm seama că între ele se stabilesc anumite opoziții graduale: privirea, văzul fiind o percepție, o apreciere a persoanei iubite; vorbirea (dialogul și formulele de adresare) – mijlocul de cunoaștere, dar și de apreciere între cei doi; atingerea – un semn de afecțiune, de respect, un mijloc de transmitere a mesajelor tacite între cei doi; sărutul exprimând dragostea, pasiunea și dorința celor doi de a se apropia; iar iubirea carnală plasându-i pe îndrăgostiți în scene erotice, în care limbajul trupului transmite semnale (de la îmbrățișări, mângâieri, săruturi până la scene erotice fascinante). Intenția de a analiza, din punct de vedere lingvistic, structurile ce conțin lexeme ale microcâmpului semantic al iubirii, oferă posibilitatea de a decoda noi semnificații inserate în textul vierian.