Prin această comunicare oferim o scurtă descriere a personalității lui A.E. Baconsky, poet important care reprezintă lirica românească din perioada post-belică. Ceea ce ne propunem este să urmărim faptele importante din biografia lui care i-au marcat evoluția liricii sale. A.E. Baconsky se trage din familii vechi de răzeși din regiunea Lăpușnei și Orheiului din Basarabia. Numele îi provine de le un nobil polonez refugiat în Lozova, care a înfiat un copil din familia Zâmbreanu, strămoșii de pe linie paternă, lăsându-i moștenire averea și numele de Baconsky. Se naște la 16 iunie 1925 la Cofa, moștenind frumusețea rafinată, agerimea și armonia chipului de la mama sa, Maria. Se remarcă precoce prin abilitatea de a crea, prin desen și o iute învățare a limbilor străine. Se știe că va fi un traducător renumit prin volumul „Panorama poeziei universale” (1972). Primului său volum „Poezii” (1950) îi deschide alte căi, este angajat la „Almanahul literar”, devenind ulterior, sub redacția sa, „Steaua”. Călătorește mult, ține un jurnal public, scrie un roman „Biserica Neagră”, publicat în 1991. Este apreciat de unii și criticat de alții, i se amână publicarea cărților, pentru că renunța să accepte cenzura. Lasă o moștenire o operă variată, elevată și originală. Criticul Eugen Simion l-a definit ca fiind „Un estet al melancoliei”. Este cunoscut faptul că lirica scriitorului traversează, în anii 1950–1970, structuri diametral opuse, devenind ba un poet valabil, ba un poet discreditat. Cert este că A.E. Baconsky propune exerciții de restabilire a fenomenului cultural intern și prin demersurile teoretice, prin poezia sa inițiază matricea lirică a deceniului al optulea și a celor următoare.