Scopul creației este eliberarea conștiinței umane de gânduri cotidie-ne, de a contribui la înțelegerea esenței existenței omului în această lume. Cu certitudine, artiști din diferite domenii și genuri ale artei, prin propria creație, aduc în vizorul publicului contemporan anumite probleme de im-portanță majoră sau relevă viziunea sa asupra lumii prin variate posibilități și mijloace de expresie plastică. În categoria artiștilor contemporani care „citează” prin imagini marile întrebări ale filosofilor existențiali, se include și pictorița Elena Samburic. Experiența artistică a pictoriței ce include un bogat palmares național și internațional este axată pe developarea diverselor laturi ale lumii, a nucleului fundamental ce constituie esența vieții. Traseul ales de artistă îi permite să se apropie de Spiritul Absolut, doar creația, în-deosebi, creația artistică, constituie una din formele de manifestare ale Lui. Creația Elenei Samburic desfășurată în diverse genuri (pictură, grafi-că, artă decorativă – ceramică (faianță), forme volumetrice din lemn pictat) și tehnici, relevă o sensibilitate deosebită a autoarei pentru unele lucruri pline de substanță. Abordând diverse subiecte, uneori simple, alteori cu co-notație filosofică, dna Samburic le tratează prin prisma unor jocuri expresi-ve de forme, culoare, factură. D-ei deseori operează cu un limbaj plastic bazat pe contraste de culoare, formă, volum, fapt vădit în coexistența unor alternări ritmate de linii, când drepte, când curbe, de forme figurative, une-ori palpabile, cu consistență materială, alteori abia perceptibile, lipsite de sevă. Pânzele ieșite de sub penelul E. Samburic relevă interesul multidirec-țional al autoarei axat pe diverse intenții – de a exprima anumite sentimente, emoții, dispoziții, de a transmite anumite idei, mesaje sociale sau artistice, de a experimenta multiple mesaje artistice ș. a. Adaptarea acestor poziții „de sinteză” scoate în evidență firea pătrunzătoare a autoarei, ce face să pro-iecteze în dimensiunea realului fluxul energetic din labirintul necunoscut al transcendentului. Trecut prin prisma propriei personalități, acest flux estetranspus într-un limbaj metamorfozat și trasat uneori întru-un spațiu pluri-dimensional cu caracter trans-obiectual. Maturitatea ideii ce gravitează, cu precădere spre zona dualității, este transpusă printr-un limbaj metaforic, autoarea recurgând la diverse modali-tăți de expresie a culorii, elemente plastice (săgeți vectoriale, cornul Lunii, aștrii, păsări etc.), textură ș.a. Conținutul tematic al lucrărilor E. Samburic este racordat la subiecte ce țin de lumea „ancestrală”, cu valori spirituale primordiale, spre subiecte ce abordează raportul ființei umane în dimensiu-nea cosmică. E. Samburic vehiculează în tablourile sale cu tehnica, substan-ța pigmentului, factura, obținând diverse structuri celulare, expresii străluci-toare asemenea mozaicurilor bizantine. Senzația lăsată de imagistica figurativă din lucrările Elenei Samburic poartă amprenta ambiguității exprimată prin dualitatea perceperii acțiunii imaginative și a mesajului conceptual. Autoarea deliberat recurge la astfel de „suprapunere” pentru a provoca spectatorul la deschiderea de noi orizon-turi semantice, de a întrevedea anumite conținuturi importante în imagini aparent simple. Caracterul „comunicativ” al lucrărilor Elenei Samburic prin generalizarea, globalizarea unor elemente, stări, ține să suscite tendința spre căutarea valorilor esențiale ale vieții, mecanismul complex al lumii con-temporane.