Apariția istorică a produselor din piei și blănuri este legată de cele mai timpurii etape ale dezvoltării omenirii. Încă de la început, omenii și-au confecționat din pieile animalelor vânate și tăbăcite, prin procedee rudimen-tare, următoarele produse: piese vestimentare pentru acoperirea corpului, perdele și așternut ce protejau contra frigului, cingători, încălțăminte și arti-cole de marochinărie. Inițial pieile animalelor erau folosite în stare crudă, mai târziu au apărut metode de conservare și prelucrare (argăsire / tăbăcire). Ulterior oamenii aveau nevoie de diferite obiecte confecționate din piele naturală, și ca urmare de diferite piei cu diferite proprietăți fizico-mecanice necesare pentru confecționarea acestor obiecte. Aceste împrejurări au con-dus la dezvoltarea meșteșugăritului inițial practicat casnic, iar apoi în condi-ții industriale de prelucrarea pieilor/blănurilor și de confecționare a obiecte-lor din piele (diferite tipuri și modele de încălțăminte, îmbrăcăminte, căciuli și articole din piele cu diverse destinații). Datorită descoperirii metalelor în epoca bronzului și trecerea la epoca de fier, a impus apariția de accesorii metalice, cererii noi și sporite de produse din piele necesare practic în toate domeniile de activitate. Astfel, până în prezent s-au păstrat și se confecționează produsele din piei/blănuri într-o gamă variată de sortimente și modele cu destinație foarte diferită cu trăsături distinctive istorico-etnografice. O mare parte a produselor artizanale din piele/blănuri reprezintă pie-se ale costumului tradițional care servesc scopurilor practice sau funcționa-le, sociale și simbolice, prin care comunitatea se identifică ca popor în co-municare interpersonală și interetnică. Popoarele au investit și investesc în costumele naționale tot ce au de seamă ca valoare etnică și estetică, având o componentă de prelucrare manuală semnificativă, în special utilizându-se tehnologii tradiționale.