Din punct de vedere al imagologiei, romanul Vreau acasă de Olga Căpățână oferă o imagine a românului din Basarabia din sec. al XX-lea, mai exact anii „90 cu influențele sale de după al Doilea Război Mondial: depor-tări în masă, foamete, frig și umilire. Prin urmare, tema centrală a romanu-lui este identitatea reprezentată de familiile basarabene, iar în plan secund, alteritatea, reprezentată de rușii, letonii, francezi, afganii etc. Până și româ-nii de peste Prut, de la București reprezintă o mică alteritate pentru basara-beni. Basarabeanul ca personaj literar și Basarabia ca locul desfășurării ac-țiunii nu prea s-au bucurat de o imagine pozitivă de-a lungul timpului. Acest popor a fost plasat într-o relaţie de inferioritate față de alte spaţii ale culturii europene. Destinul acestuia a fost marcat de convulsii și stăpâniri străine, s-a aflat mereu la granița culturii europene, la granița dintre centru și periferie, dintre superior și inferior. Prin urmare, romanul Olgăi Căpățână vine să contureze în imagini vii raportul dintre hegemon și subaltern. Scriitoarea încearcă să creioneze în paginile romanului portretul ba-sarabeanului, de aceea imaginile pe care le identificăm scot în evidență un șir de aspecte ce țin de felul cum era locul și locuitorii Basarabiei. Pe alo-curi sunt trecute în revistă imagini pozitive: femei „frumoase”, „harnice”, „modeste”, „deștepte”, bărbatul „luptător”, „apărător”, cu oameni buni la inimă și săritori la nevoie, însă cele negative se referă la faptul că „le plăcea să stea în genunchi în fața cotropitorilor”, „credeau în vorbe frumoase”, „se plâng de soartă”, au metehnele lor”, iar Moldova este „țara deficitului gene-ral și a salariilor modeste”. Personajul Celălalt nu este cruțat nici el când vine vorba despre imagotipuri: rusul comunist este prezentat ca un hegemon asupra basarabeanului, că îi place distracția și băutura, că „erau niștemonștri” etc. Setul de imagotipuri acumulat din roman contribuie în general la imaginarul cultural românesc.