În spațiul Carpatic simbolurile cromografice au existat încă din mileniul al 50-lea în practicile de cult al omului primar. În starea de spirit generalizată cromograma a ocupat un loc de importanță majoră, pentru că aceasta constituia, în concepția lumii antice din Carpați, o modalitate principală de exteriorizare. Dialogul omului cu el însuși, dialogul acestuia cu entitatea abstractă protectoare, atotstăpânitoare, se făcea exclusiv prin simbol, iar cromografia era partea principală în sistemul simbolistic. Dacă facem o analiză observăm că elementul de simbol era de fapt, raționamentul, complexul de judecăți materializate și venerate până la gradul sacral. De aici rezultă, că valoarea fiecărui semn cromografic pus în legătură cu alte obiecte de ritual, crează valoarea plasticii pre-antice. În arealul Cucuteni populația folosea trei culori alese special pentru exprimarea simțurilor cultice. Acestea erau parvenite din paleoliticul târziu, modificate în formă, în conținutul ideatic, în modul de redare și utilizare: ocru-roșu, albul–os, și negru-brun. La acestea s-a adăugat în neolitic, verdele-vegetal atunci când Pomul Vieții a fost consacrat ca element cosmic și introdus în ritualul axului tanatic. În această perioadă, cromogramelor li se rezervau spații considerabile în ornamentul specific al tuturor centrelor spirituale, precum Archiud, în Basarabia: Ruseștii-Noi, Costești, Brânzeni s,a. – toate pe fundalul contactului cultural al marilor grupuri de așezări paleolitice. Arealurile cultice semnalate au cristalizat parametrii culturilor carpatice, precum Cucuteni, Gumelnița, Hamangia, Petrești, Porțile de Fer, Tisa, Vădastra. Prin marele lor sanctuare, de amploarea celor de la Căscioarele, Sarmisegetusa au contribuit la afirmarea simbolurilor sacre, la consolidarea conceptului cultic imprimat de acesta. Astăzi cromogramele create într-o perioadă îndelungată de timp sunt recunoscute și stau la baza identificării unei civilizații, a unei etnii, a unei comunități, a unei spiritualități, care se disting unele de altele prin anumite caracteristici, simboluri și semne valorice, determinate de modul și felul de a interpreta și simți lucrurile, fenomenele din mediul în care se găsesc.