Studiul respectiv pune în discuție semnificația simbolică a bradului în contextul ritualurilor nupțiale. De asemenea, menirea și valoarea bradului – arbore ce promovează un ansamblu întreg de simboluri mitice, care necontenit a reflectat concomitent cu funcția sa universală de o mare importanță în viața materială a societății și destinația sa specială în starea spirituală a omului, rolul său alegoric la nașterea copilului, la căsătorie, dar și la înmormântare – pereche în lumea celor drepți. Tradițional este asociat cu flăcăul bun de însurat, cu mirele, posedând sacralitate și fiind considerat simbol sfânt al puterii divine și totodată instrument cultural necesar în organizarea ceremoniilor și sărbătorilor atât calendaristice cât și cele familiale în primul rând, iar ca simbol al vieţii întruchipează legătură între pământul în care îşi înfige rădăcinile şi bolta cerească pe care o atinge cu creştetul său – simbol al vieţii în continuă evoluţie, în ascensiune, al dârzeniei, hotărârii și al bărbăției – expresii folosite în gândirea populară românească, trăsături ce semnifică pregătirea tânărului către căsătoria sa. Iar prin forma coroanei și a fructului – conică, bradul este „simbol falic”, dar și simbolul vieții și al morții.