Crescătorii de animale și păstorii din valea Prutului de Jos au gândit un sistem de semne de proprietate care aplicate pe corpul animalelor facilita buna desfășurare a raporturilor stăpân de stână, cioban, văcar și omul ce-și dădea animalele spre a fi păstorite, supravegheate în perioada verii pastorale, sau uneori iernate în moșia satului. Semnele juridice pastorale de proprietate fiind plasate pe spate, la ceafă, pe frunte și la urechi, etc., prin găurire, tăiere, crestătură, dăngăluire, vopsire, însemnare cu fir roșu, ș.a., îndeplineau complexe funcții juridice, de identificare, apotropaice. Cercetările de teren în satele din valea Prutului de Jos ne-au oferit informații inedite referitor la subiectul abordat de noi. Acestea merită a fi puse în circuitul științific, analiza te din optica etnologiei juridice, prin care să realizăm o prezentare a evoluției în timp a semnelor de proprietate, după formă, tehnica de aplicare, cunoștințele și credințele populare conexe practicii, etc. Cadrul temporal și ritual de aplicare a semnelor sau de reînoire a lor era circumscris sărbătorilor pastorale, practici utilitare, a căror rol și importanță juridică era viabilă pe tot parcursul anului pastoral.