Materialele adecvate nudului sculptural sunt de o mare diversitate, dar practic identice cu cele folosite la crearea portretului sculptural. Printre ele se numără lutul, piatra (de la calcar şi granit până la marmură şi unele pietre semiprețioase), metalele (bronzul, aluminiul, argintul, aurul), lemnul (diferite specii), ceara (ca material pregătitor), plastilina (folosită, şi ea, pentru schițe) şi ghipsul (necesar turnării lucrărilor). Procedeele plastice, vizavi de tehnicile de modelare, lărgesc considerabil aria abordării nudurilor prin elementele de limbaj plastic şi prin soluțiile compoziționale originale. Astfel, tehnicile de modelare, în toată diversitatea lor, oferă posibilități largi şi libertate în creație, pe care sculptorii le folosesc cu mare abilitate pentru a implementa ideile şi concepțiile lor artistice. Un spațiu imens revine procedeelor plastice şi construcțiilor anatomice, care, conlucrând eficient, conferă lucrărilor o amprentă inedită. Indiferent de perioada de timp în care au activat sculptorii şi de predilecțiile lor stilistice, ei au optat pentru un dialog complex cu spectatorii, în care metoda de prelucrare a materialului sau, altfel zis, expresivitatea formei exterioare în nudul sculptural, are o importanță covârşitoare.

There are many various materials suitable for the creation of sculptural nudes, but they are almost identical to those used to create a sculptural portrait. Among them, there is clay, stone (from limestone and granite to marble and some semi-precious stones), metals (bronze, aluminum, silver, gold), wood (of various types), wax (as a preliminary material), plasticine (which is also used for sketches) and gypsum (intended for casting works). Plastic techniques, as well as modeling ones, expand the range of interpretation of nude with the assistance of sculptural language elements and original compositional solutions. Thus, modeling techniques, in all their diversity, represent the wide scope and freedom of creativity that sculptors use to validate their ideas and artistic concepts. Plastic techniques and anatomical structures are of great importance, which, together, give originality to the works. Regardless of the period, in which the sculptors created, and of their stylistic preferences, they advocated a complex dialogue with the audience, in which the methods of modeling