Definitorie pentru existenţa umană este creaţia de valori culturale, fapt ce evidențiază că, în raport cu umanitatea, cultura se constituie ca entitate universală. Cultura poate fi considerată a treia existenţă, între om şi natură, iar omul a fost cel care a creat un sistem complex de semne pe care le utilizează, prin care îşi reglează relaţia cu mediul înconjurător, cu semenii. Cultura modelează personalitatea umană, transmite informații, cunoștințe, modele comportamentale, atitudini sociale, istoria omului în evoluția societății, iar sistemele sociale au creat, în timp, metode și mijloace de comunicare, coduri de comunicație, cu un înalt grad de generalizare simbolică. Mare parte din elementele sistemului cultural uman o reprezintă interpretarea experienţei şi conferirea de semnificaţii, societatea însăşi fiind ca un sistem de cunoştinţe, împărtăşite în diferite grade de membrii societăţii, o construcţie socială, o creaţie a omului realizată în mod simbolic. Comunicarea dintre oameni este una sistemică, complexă – culturală, lingvistică şi mediată, iar utilizarea unui limbaj sau cod presupune un sistem de semne cu adânci semnificaţii. Muzeul reprezintă un adevărat sistem cultural, prin toată activitatea sa el contribuind semnificativ la modelarea personalităţii umane. Muzeele au menirea de a prezenta rădăcinile culturii și civilizației, viața în toată complexitatea ei, muzeele etnografice fiind considerate factori determinanți în reconstituirea imaginii satului tradițional, în salvgardarea, conservarea și promovarea patrimoniului cultural material și imaterial al acestuia. În cheia unei abordări culturologice, muzeul este responsabil cu protejarea moștenirii culturale, iar, prin prisma teoriilor comunicaționale, muzeul reprezintă un sistem deschis de comunicare, nereducânduse la artefact, ci înscriindu-se într-un spațiu cultural mai larg.