Cercetarea istorică a problematicii Basarabiei în perioada de după Primului Război Mondial, include câteva direcţii de bază ce cuprind aspectul politic, economic și social, totodată lăsându-se unele nișe de cercetare considerate ca fi ind „nesemnifi cative”. În consecinţă, prin ignoranţă sau lipsă de interes, o multitudine de probleme cu adevărat importante care au infl uenţat viaţa basarabenilor rămân în out-box-ul sferei de cercetare istorică. Din ansamblul „nesemnifi cativului” [deocamdată] face parte și problema sistemului medico-sanitar din Basarabia interbelică. Astfel, studiul nostru are drept scop plasarea subiectului: „Reorganizarea sistemului medico-sanitar din Basarabia anilor 1918-1919”, în tematica vastă de cercetare istorică de la noi. Unifi carea Basarabiei cu România din 1918, a condiţionat necesitatea integrării provinciei în cadrul noului stat. Buna funcţionare a Românei Întregite era posibilă doar prin ralierea și adaptarea vechilor structuri din Basarabia [și din celelalte provincii unite] la sistemul teritorial-administrativ, legislativ, economic, ș.a. din statul român. În acest sens, nu a fost o excepţie nici sistemul medico-sanitar din Basarabia. Reorganizarea sistemului medico-sanitar în Basarabia interbelică este plasată sub stindardul câtorva acţiuni proeminente: 1. Supunerea vechilor structuri sanitare de zemstvă existente în provincie la autorităţile sanitare centrale române; 2. Constituirea [în regiune a] unui inspectorat medico-sanitar sub egida Armatei Române; 3. Combaterea epidemiilor contagioase care afectează atât forţele militare dislocate, cât și populaţia civilă autohtonă.