În condiţiile retragerii în Moldova și a mutării principalelor instituţii ale statului la Iași, administraţia românească a întâmpinat probleme deosebit de grave, care trebuiau rezolvate. Pe lângă depășirea unor greutăţi inerente refugiului – supra-aglomerarea populaţiei și numărul mare de răniţi, lipsa alimentelor, combustibililor, medicamentelor, epidemia de tifos exantematic – societatea și autorităţile române s-au confruntat cu o altă provocare majoră: bolșevismul, internaţionalist și ateu. Transformările revoluţionare din Rusia anului 1917 au creat o stare de insubordonare/ anarhie în rândurile armatei ruse aliate, prezente pe teatrele de operaţiuni ale frontului românesc. Infestate de bolșevism, trupele rusești au constituit soviete ostășești, au trecut la arestarea și executarea ofi ţerilor, la jefuirea populaţiei și a depozitelor de alimente, furaje și armament. Având concursul unor elemente socialiste antimonarhiste din Iași, la 1 mai 1917, ostașii ruși bolșevizaţi au organizat o demonstraţie de forţă, terorizând populaţia ieșeană. După victoria revoluţia din octombrie, Lenin a trimis în România un comando bolșevic în frunte cu S.G. Rochal, ce avea misiunea asasinării regelui Ferdinand și a premierul Ion I.C. Brătianu. În acest, context, intervenţia energică a autorităţilor române a anihilat planurile teroriste bolșevice. Precizăm, totodată, că factorii de decizie ai statului român – rege, guvern, armată, servicii secrete –, au înţeles, încă de la 1917, faptul că bolșevismul reprezintă o ideologie străină și nocivă în raport cu aspiraţiile generale ale societăţii românești.