În colecţiile Muzeului de Antichităţi „Tudor Arnăut” al Universităţii de Stat din Moldova se păstrează o fibulă din bronz, ce provine din așezarea Mașcăuţi „Poiana Ciucului”. Piesa a fost descoperită la suprafaţa solului de către profesorul G. Postică, în timpul perieghezelor, efectuate la acest sit în anul 1984**. Piesa, păstrată integral, are resort lateral, format în interiorul arcului. Arcul este boltit, cu aspect de semicerc (lungimea – 3,60 cm și înălţimea – 1,50 cm). Corpul fibulei a fost realizat prin baterea și aplatizarea firului din bronz, până la un aspect dreptunghiular în secţiune, cu dimensiunile de 0,10×0,25 cm. În exterior, corpul piesei este decorat cu cca 21 de perechi de linii oblice incizate în forma literei „V”. La extremităţi, registrul este încadrat de două linii incizate, dispuse transversal. Piciorul este filiform și, după ce formează portagrafa cu lungimea de 0,80 cm, se extinde spre exterior sub un unghi de 30 de grade. Terminaţia piciorului se prezintă sub formă de pseudo-resort bilateral, compus din trei spire și coardă exterioară. Acul este filiform, cu lungimea de 3,60 cm. Meritul de a plasa această descoperire în circuitul știinţific îi aparţine prof. I. Niculiţă, personalitate comemorată la această întrunire știinţifică. Astfel, în 1987, cu ocazia publicării bine-cunoscutei lucrări despre tracii septentrionali, este publicat pentru prima dată desenul fibulei. Motivul pentru care vom reveni la această descoperire este redat de particularităţile constructive ale fibulei, și anume în faptul că o broșă cu resortul lateral are piciorul decorat cu pseudo-resort. Cu alte cuvinte, la o fibulă de schemă „tracică” sunt atestate influenţe de tip La Tène. În virtutea acestor detalii tehnice, piesa de la Mașcăuţi a interesat pe cei preocupaţi de subiectul fibulelor „hibride” sau de „tip hibrid”. Ne referim, în primul rând, la o serie de studii semnate de V. Zirra, D. Măndescu, T. Arnăut, D. Spânu și, mai recent, de V.V. Zirra.