Acţiunea educaţională reprezintă o sumă, un sistem de acte de comunicare interumană bazate pe utilizarea limbajului, care nu are numai o dimensiune informaţională, cognitivă, ci şi una afectivă, legată de sensibilitatea, sentimentele, atitudinile, convingerile emiţătorului şi ale receptorului. În acest articol, prin delimitarea aspectelor reprezentative în definirea procesului de comunicare, intenționăm să analizăm că nu orice achiziţie poate fi realizată prin contact direct cu realitatea (prin observare, experimentare sau cercetare directă) sau prin eforturi personale ale celor care învaţă (prin descoperire în plan material). Uneori, modalitatea cea mai simplă pentru ca elevii să acceadă la nou este comunicarea verbală directă a acestuia, fireşte, cu condiţia receptării active a noului. Există unele cunoştinţe teoretice circumscrise cunoaşterii declarative (de exemplu: valorile unor constante din ştiinţele exacte, anumite denumiri şi sintagme consacrate, date factuale, informaţii punctuale, concepţii, teorii, principii etc.) care nu pot fi verificate nemijlocit în practică şi în cazul cărora este necesară utilizarea metodelor verbale.

Educational action is a sum, a system of interpersonal communication acts based on the use of language, which has not only an informational, cognitive, but also an affective dimension, related to the sensitivity, feelings, attitudes, beliefs of the sender and receiver. In this article, by delimiting the representative aspects in defining the communication process, we intend to analyze that not every acquisition can be made by direct contact with reality (by observation, experimentation or direct research) or by personal efforts of learners (by discovering Material reading). Sometimes the simplest way for students to access the new is, of course, its direct verbal communication, provided they receive the new one actively. There is some theoretical knowledge limited to declarative knowledge (for example: the values of constants in the exact sciences, certain established names and phrases, factual data, point information, concepts, theories, principles, etc.) that cannot be directly verified in practice and in which it is necessary to use verbal methods.