În condiţii naturale plantele sunt deseori expuse la acţiunea celor mai diverşi factori stresogeni, care condiţionează reducerea considerabilă a productivităţii mezofitelor de cultură. De regulă, schimbările nu prea mari şi de scurt timp a factorilor mediului extern nu provoacă perturbări însemnate a proceselor vitale datorită proprietăţii organismului vegetal de a păstra funcţiile la un anumit nivel, relativ stabil, - proprietate de homeostatare a funcţiilor. Dar impactul subit şi de lungă durată al factorilor nefavorabili, în particular al secetei, provoacă dereglarea multor procese vitale şi, deseori, chiar moartea organismului. În aceste condiţii inhibarea proceselor fiziologice poate atinge pragul critic, la care nu se realizează programul genetic al ontogenezei organismului. Răspunsul şi adaptarea organismului în condiţii sub optimale sunt asigurate de existenţa unui sistem complex de reglare a stării funcţionale care activează la diferite nivele de organizare.