Drepturile omului sunt deobicei înŢelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul, pur şi simplu pentru că el este o fiinŢă umană. DUDO este cea mai importantă declaraŢie oficială internaŢională privind drepturile inalienabile şi inviolabile ale tuturor oamenilor. Această declaraŢie a fost proclamată la 10 decembrie 1948 ca un “ideal comun spre care trebuie să tindă popoarele şi naŢiunile” privind respectul drepturilor omului. Ea cuprinde numeroase drepturi, însă cel mai primordial rămâne a fi dreptul la viaŢă. Dreptul la viaŢă reprezintă un drept natural al omului şi este protejat prin lege. Acest drept este unul esenŢial, înscris şi în legea fundamentală a statului-ConstituŢia. În art.3 al DUDO se prevede că: “orice fiinŢă are dreptul la viaŢă, la libertate şi la securitatea sa”, iar în art.6 din Pactul InternaŢional privitor la drepturile civile şi politice, se prevede: “dreptul la viaŢă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaŢa sa în mod arbitrat.” În Republica Moldova dreptul la viaŢă este stipulate în art.24 al ConstituŢiei: “(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaŢă, la integritatea fizică şi psihică. (2) Nimeni nu poate fi supus la torture, nici la pedepse, sau tratamente crude, inumane, ori degradante. (3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.” După o statistică realizată în anul 2017, sunt înregistrate multe cazuri cu aplicarea pedepsei cu moartea, pe primul loc aflîndu-se China cu peste 1000 de săvîrşiri. Interzicerea pedepsei cu moartea exprimă tendinŢa dominantă existentă azi în lume. Interzicerea pedepsei cu moartea exprimă voinŢa politică a populaŢiei Republicii Moldova, deoarece ea produce efecte ireparabile. O altă modalitate prin care este încălcat dreptul la viaŢă este traficul de fiinŢe umane, care presupune prin sine recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea de personae, prin ameninŢare cu forŢa, prin constrângere, sau răpire în scopul exploatării acesteia. Procuratura general a făcut un total privind activitatea desfăşurată de procurori în domeniul combaterii traficului de fiinŢe umane în cursul anului 2017. Astfel statisticile arată că în anul 2017 în Republica Moldova au fost depistate 122 de infracŢiuni care vizează traficul de fiinŢe umane, dintre care 41-trafic de copii,22-muncă forŢată,55-proxenetism, 2-organizarea cerşetoriei, 6-trafic de organe, 33-organizarea migraŢiei ilegale,20-scoaterea ilegală a copiilor din Ţară, 2-publicitatea în scopul obŢinerii ilegale de organe, Ţesuturi ori cellule umane, sau privind donarea ilicită a acestora. Republica Moldova şi-a asumat un şir de obligaŢii cu privire la combaterea traficului de fiinŢe umane, semnând convenŢii internaŢionale şi regionale în acest sens(1) Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de fiinŢe umane, în special al femeilor şi copiilor (Protocolul de la Palerma), (2) ConvenŢia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinŢe umane, (3) ConvenŢia NaŢiunilor Unite împotriva criminalităŢii transnaŢionale organizate. Eutanasia-încă o modalitate de încălcarea a celui mai primordial drept al omului (dreptul la viaŢă).Art.148 CPRM spune că:”Lipsirea de viaŢă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă, sau cu caracterul insuportabil al suferinŢelor fizice, dacă a existat dorinŢa victimei, sau în cazul minorilor, a rudelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.” Concluzie:Statul prin organele representative precum poliŢia, procuratura, judecătoria, serviciile medicale, asistenŢă socială, zădărniceşte acŢiunile ce pun în pericol viaŢa omului. Astfel statul este cel care deŢine instrumentele prin care poate asigura protecŢie efectivă dreptului la viaŢă, iar obligaŢiile sale include nu numai adoptarea unei legislaŢii în materie, dar şi luarea măsurilor necesare pentru protejarea vieŢii.