Evaluarea proprietății este procesul de determinare a valorii unui obiect sau a drepturilor individuale în ceea ce privește proprietatea evaluată. Scopul şi obiectivele cercetărilor constă în determinarea valorii drepturilor de proprietate sau a altor drepturi, cum ar fi drepturile de închiriere, drepturile de utilizare etc., în legătură cu diverse proprietăți. În ianuarie-octombrie 2018, volumul producției industriale a crescut cu 4,6% comparativ cu ianuarie-octombrie 2017. Industria prelucrătoare a crescut cu 4,4% şi a asigurat 78% din creșterea totală a industriei. Este în creștere și sectorul energetic (+4,3%), și industria extractivă (+12,8%). Creșterea sectorului industrial a fost susținută de extinderea activității Zonelor Economice Libere, în special în ramura industriei automotive, creșterea cererii externe și interne față de produsele autohtone, valorificarea oportunităților oferite de acordurile de cooperare economică internațională, precum și revigorarea sectorului construcțiilor. Aceste evoluții, dar și cererea internă și externă solidă pentru unele produse industriale au condus la majorarea VAB în industrie cu 5,3% comparativ cu ianuarie-septembrie 2017, iar contribuția acesteia la creşterea PIB a fost de circa 20%. Evaluare - proces de determinare a valorii obiectului evaluării la o dată concretă, ţinîndu-se cont de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii. Proprietățile imobiliare industriale sunt: uzinele, centrale electrice, fabricile, minele, întreprinderile industrial, depozitele, hale de producer. Evaluarea bunurilor imobile cu destinaţie industrială se aplică în diferite cazuri: -în cazul unei pieţe dezvoltate - metoda analizei comparative a vînzărilor, metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor; -în cazul unei pieţe slab dezvoltate sau inexistenţei acesteia - metoda cheltuielilor; La estimarea valorii obiectelor evaluării sunt aplicate următoarele metode:  metoda analizei comparative a vînzărilor, care se bazează pe estimarea valorii obiectului prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare;  metoda veniturilor, care se bazează pe estimarea viitoarelor venituri şi cheltuieli, legate de utilizarea obiectului evaluării;  metoda cheltuielilor, care se bazează pe estimarea cheltuielilor pentru crearea unui obiect analogic celui de evaluat sau a cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării. Particularitățile evaluării imobilelor industriale:  un set de beneficii viitoare,  modul în care e exprimat sursele bănești deținute,  profitul pe care este potențial de a genera sau care le oferă,  valoarea viitoare a fluxurilor de numerar proiectate,  părțile la tranzacție cunosc bine obiectul tranzacției și acționează în interes propriu. Concluzii şi recomandări: piața de evaluare a bunurilor imobile cu destinație industrială în Republica Moldova nu este pe larg dezvoltată din cauza că nu sunt acte legislative sau normative de ghidare la înfăptuirea procesului de evaluare în mediul industrial.