Încă din vechime elefanții, cele mai mari mamifere terestre, erau considerați adevărate „cetăți mobile” pe câmpul de luptă. Folosiți în operațiuni militare, în fața infanteriei, în calitate de artilerie „super-grea”, ei înspăimântau inamicul, zdrobind totul în calea lor. În antichitate, elefanții au jucat un rol important în diverse războaie din Orient – ei puteau fi antrenați atât pentru bătălii, cât și pentru asediile unor fortificații. Izvoarele de epocă confirmă că aceștia dărâmau incinte de zid, turnuri și porți de acces. În Evul Mediu, elefanții de luptă se foloseau în întreaga Asie – de la Iran până la China, de la India până în Peninsula Arabică. În Europa, fenomenul „elefanteriei” era mai modest, aici elefanții se foloseau mai mult pentru demoralizarea oștirilor dușmane. Elefanții de război apar în picturi, blazoane cavalerești, basoreliefuri, compoziții sculpturale ș.a. În cetatea dunăreană Chilia a existat Turnul Elefantului (Fil Kalesi). Această denumire ar putea proveni de la vreo reprezentare a elefantului, plată, în formă de basorelief sau sculpturală. Elefanții de luptă au fost folosiți în campaniile militare ale Imperiului Otoman. În bătălia de la Hotin (1621) dintre Uniunea Polono-Lituaniană și Semilună, cavaleria sultanului Osman al II-lea includea elefanți, cămile, cai și catâri. Animalele exotice văzute lângă Hotin i-au impresionat pe martorii oculari creștini atât de mult, că ulterior au fost reprezentate pe plăci de ceramică, stampe gravate pe coajă de copac și cahle. O reprezentare a elefantului cu trompa lăsată în jos, având în spate un scaun cu baldachin, unde era așezat un demnitar, se afla pe fațada principală a Porții Benderului din cetatea Hotin.