Apărut după 1950, Le Nouveau Roman se caracterizează printr-o dorinţă de cercetare continuă şi crescîndă a elementului de noutate. Luînd Balzac drept exemplu, reprezentanţii acestui tip de roman repun în valoare statutul personajului , a descrierii şi însăşi a funcţiei romanului. Acest articol se referă la trăsăturile caracteristice ce definesc acest roman în special: criza personajului- el se reduce la zero, adesea neavînd un nume, fiind înlocuit de un „eu‖ anonim sau o iniţială; o literatură obiectivă în care obiectele sunt omniprezente; monologul interior predomină iar conversaţia se cristalizează în jurul unui eveniment sau a unui obiect nesemnificativ.