Graficianul Alexei Colîbneac este unul dintre notorii desenatori ai artei naționale. Dovada măiestriei plasticianului și a mesajului intelectual al discursului său artistic constituie numeroasele distincții și prezența lucrărilor în importante colecții publice. În creația sa impresionantă remarcăm serii numeroase de desene; una dintre ele fiind seria de autoportrete, care se păstrează în atelierul artistului și nu a fost valorificată în studii teoretice. Seria de lucrări în cauză a fost realizată în diferite etape ale vieții și prezintă artistul în cele mai diverse stări de spirit. Prin intermediul lucrărilor date urmărim parcursul formării personalității sale artistice: de la adolescență, tinerețe, până la perioada de maturitate, în care artistul pe deplin manifestă atât spirit tenace de observație, cât și lejeră autoironie, executând unele lucrări parcă în glumă, iar în alte compoziții introducând note satirice. În lucrările timpurii încă nu observăm acea autoironie care va deveni dominantă în portretele executate în perioada matură a creației sale. Este captivant să urmărim cum truda tânărului studios pe parcursul timpului devine joc al maestrului, care, rămânând inconfundabil, este de fiecare dată diferit. Desenele sunt realizate în variate tehnici ale graficii: creion simplu, tuș negru, peniță. De asemenea, artistul apelează la diferite limbaje de tratare a formei și a spațiului: în unele lucrări strict liniar, prin intermediul convenționalității grafice, în altele recurgând la clarobscur. Pentru a prezenta imaginea completă a seriei de autoportrete, analizăm și câteva lucrări executate în tehnicele picturii, culorilor de ulei și acuarelă. Când observatorul și subiectul sunt aceeaşi persoană, spectatorul asistă la un monolog intim, care constituie un act de autocunoaştere prin intermediul limbajului plastic.