Criza financiară globală a dus la schimbarea viziunii băncilor centrale cu privire la politica monetară din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare prin adăugarea de măsuri netradiționale la instrumente tradiționale. Printre motivele unei astfel de acțiuni se numără, mai ales, epuizarea acțiunilor, măsurile standard de stimulare a economiei în multe țări dezvoltate (deteriorarea canalelor politicii monetare pe fondul tensiunilor financiare sistematice), după ratele dobânzilor din politica monetară au fost reduse aproape la zero, precum și necesitatea asigurării stabilității financiare și funcționarea pieții financiare. La început, măsurile netradiționale au reprezentat o excepție de la regulă, dar treptat au devenit o componentă permanentă a politicii monetare, în special în țările dezvoltate.