Cartea lui Nicolae Dabija În căutarea identităţii (Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Chişinău, 2002) este o naraţiune poetică despre istoria poporului român din Basarabia. Deşi este o povestire non-ficţională, corespunde tipului de literatură condiţională, în virtutea faptului că deviază de la rigorile tradiţionale ale scrierilor despre istorie, tatonând domeniul artei literare. Dominanta poetică a acestei proze este legitimată de criteriul ficţional-imaginar; de lirismul gândit ca subiectivitate, emotivitate, capacitate de empatie a celuilalt şi de organizarea formală a naraţiunii. Inserarea procedeelor literare în economia textului a permis acestuia să exercite o funcţie nu doar informativă, ci şi formativă. Funcţia informativă se datoreşte povestirii cu focalizare nulă, în care perspectiva narativă e a unui narator omniscient şi omniprezent cu o cunoaştere deplină a trecutului pe care îl prezintă ca terminat, îl structurează cum găseşte de cuviinţă, face anticipări, întoarceri înapoi, se poate afla la un moment dat în locuri diferite şi prezintă evenimentele sub un anumit unghi de refracţie. Funcţia formativă se realizează în sfera artisticului. Din naraţiunea cu focalizare internă, cu momente imaginate, legende etc. se desprinde poziţia ideologică a autorului abstract. Mesajul este cel al dragostei de ţară, dar şi al înţelegerii momentelor nebuloase petrecute în planul psihic al poporului est-prutean. Efectele (în primul rând sociale) realizabile prin supunerea faptului istoric intuiţiei artistice, şubrezesc intemperiile pe care istoricii de profesie le polarizează în jurul noţiunii de istorie poetică.