Dispunerea expertizei judiciare în construcții (EJC) – este atributul organului de urmărire penală și instanței de judecată în cadrul cercetării sau examinării unei cauze penale sau civile, iar expertiza tehnică în construcții este dreptul unui organ administrativ. Ultima este o expertiza extrajudiciară. Expertiza judiciară servește ca mijloc de probă în cauza penală sau civilă și este dispusă din oficiu de organul de urmărire penală sau la solicitarea părților în proces de ofițerul de urmărire penală, procuror sau instanța de judecată. Scopul expertizei judiciare totdeauna este probarea unor fapte, împrejurări care sunt necesare în cauza cercetată sau examinată în instanță. Iar expertiza extrajudiciară are ca scop necesitatea consultării unui specialist în domeniul construcției pentru stabilirea unor împrejurări care va ușura soluționarea corectă a problemei în cauză.1 Expertiza judiciară și cea extrajudiciarș au un caracter facultativ ceea ce înseamnă că organul judiciar sau administrativ este acela care apreciază dacă efectuarea expertizei este necesară, deci admisibilă. Dispunerea expertizei judiciare poate fi efectuată atît în faza de urmărire penală cît și în cea de judecată iar cea extrajudiciară se dispune la soluționarea unor probleme administrative. Pentru a dispune efectuarea unei expertize judiciare sau extrajudiciare organul de urmărire penală, instanța de judecată sau organul administrativ trebuie să constate necesitatea cunoștințelor speciale în construcții fără de care nu este posibilă lămurirea unor circumstanțe în acest domeniu. Dispunerea efectuării expertizei judiciare sau tehnice în construcții și stabilirea obiectivelor acesteia este punctul de reper în derularea expertizei. Principalele etape pe care le parcurge aceste tipuri de expertize sunt: Stabilirea sarcinilor și acceptarea expertizei; Investigarea obiectului expertizei; Întocmirea raportului de expertiză și expedierea lui ordonatorului. Stabilirea sarcinilor și acceptarea expertizei – este etapa în care inițiatorul a dispus și expertul a primit de la organul care la împuternicit sarcina expertizei necesare. Cu această ocazie expertul i-a cunoștință cu materialele cauzei puse la dispoziție și sarcinile necesare de soluționat. În caz de necesitate el poate solicita explicații, acte suplimentare de la ordonatorul expertizei. Investigarea obiectului expertizei – este următoarea etapă în care se efectiuază investigații la fața locului (obiectul expertizei), se stabilesc fapte, împrejurări, se efectuează înregistrări foto sau video a obiectului examinat. Această activitate se desfășoară după un plan de acțiuni într-o succesiune logică. Termenul de obiect al expertizei are mai multe înțelesuri: - obiectul expertizei în înțelesul ei (propriu zis sau generic); - obiectul material sau construcția, documentația care se examinează în cadrul expertizei; - obiectul raportului de expertiză, adică un caz concret de expertiză, concretizat prin întrebările puse expertului la care acesta trebuie să răspundă. Necunoașterea exactă a obiectului expertizei face ca unele organe de urmărire penală și instanțe de judecată (organ administrativ) să nu se orienteze corect în situația în care dispun efectuarea expertizei. În situația dispunerii incorecte a unui gen de expertiză în construcții se poate ajunge la tergiversarea termenelor efectuării acesteia, pierderea probelor în cauză etc. Conform legislației în vigoare expertiza judiciară sau tehnică în construcții poate fi dispusă diferențiat la toate fazele de executare și utilizare a construcțiilor – concepere; proiectare; autorizare; executare; exploatare; postutilizare; la fazele determinante; la producerea materialelor și articolelor pentru construcții. Obiectul fiecărui gen de expertiză în construcții subliniază specificul acesteia si se dispune în scopul stabilirii: modulului de folosință a terenului de pămînt; respectării legislației de către autoritățile administrației publice locale la eliberarea certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire /demolare; respectării condițiilor stipulate în certificatul de urbanism; modului de avizare, coordonare, verificare și completivitatea documentației de proiect; construcțiilor neautorizate executate fără proiect de execuție sau cu încălcări grave a normativelor în construcții și demolarea lor; cotelor părți din proprietatea comună a cetățenilor sau partajarea averii comune; prejudiciului material în cazuri de inundații a încăperilor; lucrărilor de construcție-reparație îndeplinite necalitativ.1 Întreaga problematică a obiectului fiecărei gen de expertiză judiciară se concretizează în actul dispunerii expertizei de către organul de urmărire penală, judiciar sau administrativ, adică în obiectul concret al unei expertize și anume, în întrebările la care urmează să răspundă expertul. Din întrebările puse în fața expertului rezultă și genul de expertiză. Anume la această fază se constată opțiunea ordonatorului (sarcina) în privința obiectului expertizei. Pornind de la faptul că întrebările apreciază direct sarcina expertizei, întrebările trebuie formulate concret, clar, precis, evitând exprimările generale, greșite, care duc în eroare expertul și apare riscul de neconcordanță între ceea ce a urmărit ordonatorul și ceea ce a înțeles expertul, s-au apariția unor obiecții a părților pe motivul că nu s-a dat răspuns concret la întrebările formulate. Organul de urmărire penală, judiciar sau administrativ, în momentul formulării întrebărilor, trebuie să urmărească un anumit scop- să ceară expertului numai opinii (concluzii) tehnice ce țin de competența acestuia. Ar fi foarte corect ca în faza de stabilire a sarcinilor expertizei (formularea întrebărilor) organul de urmărire penală, instanța de judecată sau organul administrativ să se consulte cu un expert din domeniu pentru a stabili limitele care există în domeniul respectiv, inclusiv din punct de vedere al posibilităților științei și al mijloacelor tehnice existente la noi în țară la efectuarea expertizelor în construcții. Împreună cu expertul se pot chiar formula concret și întrebările eventualei expertize în construcții. Întocmirea raportului de expertiză – este etapa finală a expertizei în construcții. În raportul întocmit de expert la această etapă se expun rezultatele investigațiilor și concluziile expertului sau răspunsurile la întrebările puse în fața lui. Acest document ulterior se înaintează ordonatorului expertizei. În raportul de expertiză, care este constituit din trei părți (introductivă, cercetări, concluzii), se redau pe scurt etapele parcurse pînă la concluzii, metodele de cercetare utilizate, constatările și modul de interpretare a datelor obținute. Expertul semnează acest document și poartă răspundere personală pentru datele cuprinse în raportul de expertiză. Ca exemplu, analizele de laborator trebuie să fie efectuate pe un număr cît mai mare de mostre, de laboratoare autorizate, dotate cu aparate și metode de precizie adecvate. Concluziile raportului de expertiză cuprind răspunsurile expertului judiciar la întrebările indicate în ordonanță sau în încheierea instanței de judecată. Concluziile trebuie să fie obiective, concrete și corecte. Pentru concluzii false el poate fi tras la răspundere penală conform art.312 Cod penal. După ce raportul de expertiză judiciară sau tehnică în construcții este semnat și confirmat cu ștampila personală a expertului respectiv, acest document este expediat ordonatorului expertizei. Ultimul are posibilitatea de al analiza, evalua concluziile expertului sub aspectele coroborării acestora cu alte probe în cauză. În caz de necesitate ordonatorul poate numi pe aceeași cauză o expertiză suplimentară sau repetată în construcții. Cu raportul de expertiză pot lua cunoștință și părțile în litigiu sau specialiștii părților. Ei pot evalua raportul de expertiză și concluziile expertului din punct de vedere juridic, tehnic, economic, merceologic etc. În cazul în care în urma studierii de către ordonator sau de către părți a raportului de expertiză apar careva neclarități, suspiciuni se pot cere explicații suplimentare de la expertul care a semnat raportul, sub formă de audiere sau completare la raportul de expertiză.