Studierea diverselor probleme legate de învăţământul laic şi bisericesc în Basarabia în sec. al XIX-lea rămâne actuală, întrucât deschide perspecti-va cunoaşterii mai aprofundate a politicii de rusificare a românilor basara-beni prin intermediul învăţământului (exemplu servindu-ne învăţământul mediu pentru fete), evidenţierii trăsăturilor generale şi particulare, stabilirii etapelor de bază ale acestui proces. Actualitatea subiectului abordat este determinată, în primul rând, de faptul că până în prezent în istoriografia moldovenească lipsesc investigaţii dedicate acestei tematici, ţinând seama de importanţa pe care o are, prioritatea abordării acesteia ca obiect de cercetare aparţinându-ne în exclusivitate. Primul pansion, în care îşi puteau face studiile doar fiicele de dvoreni, a fost fondat în 1840 în oraşul Chişinău de către guvernatorul Basarabiei P.I. Fiodorov. Anume el trimite la 21 iunie 1839 un demers ministrului de interne, contelui A.G. Stroganov, în care se argumenta necesitatea înfiinţării în oraşul Chişinău a unui pansion pentru fete. Întreţinerea acestuia şi-au asumat-o surorile Anastasia şi Ecaterina Rizo. În aceste împrejurări, la 7 ianuarie 1840 a fost înfiinţat primul pansion pentru fete din Basarabia1. În anii următori în oraşul Chişinău au fost înfiinţate încă trei pansioane: în 1841 – pansionul francez „Tereza Fori”; în 1851 – pansionul „Vera şi Liuba Kozlov” şi pansionul „Balen de Baliu”. Însă, aceste instituţii nu satisfăceau cerinţele crescânde ale societăţii. Ele erau instituţii de tip închis, unde se dădeau doar cunoştinţe generale, accentul fiind pus pe educaţie. Societatea avea tot mai multă nevoie de oameni cărturari. Instituţiile de învăţământ de tip închis nu puteau rezolva această problemă. Viaţa înainta noi cerinţe faţă de instruire. Învăţământul mediu pentru fete în Basarabia începe, la 8 martie 1864, când la Chişinău, L.A. Beliugova deschide primul Liceu pentru fete. Liceul dispunea de două clase începătoare, era întreţinut cu banii adunaţi de la dvoreni şi biserică. Reieşind din considerentul că banii astfel adunaţi erau insuficienţi pentru întreţinerea acestei instituţii de învăţământ (în anul 1871 a fost adunată suma de 11000 ruble în loc de 70000 necesară procesului de învăţământ), zemstva gubernială decide să finanţeze din 1871 această instituţie de învăţământ, alocându-i 4440 ruble. Din acest moment Liceul se transformă din Liceu privat în Liceu de Stat cu denumirea de Primul Liceu de zemstvă din Basarabia. Către anul 1871 în Basarabia exista doar un singur liceu pentru băieţi (deschis în 1833) şi unul de fete (deschis în 1864), ambele cu reşedinţa la Chişinău2. Apare necesitatea înfiinţării a astfel de instituţii de învăţământ şi în alte regiuni ale guberniei. Datorită eforturilor solide depuse în această direcţie de unele persoane particulare, între anii 1872-1881, în patru oraşe judeţene au fost deschise gimnazii şi licee: Liceul din Akkerman deschis la 10 decembrie 1872 cu cinci clase (o clasă pregătitoare şi patru de bază); Gimnaziul din Bender deschis în anul 1876 cu cinci clase (una pregătitoare şi patru de bază); Gimnaziul din Bolgrad deschis la 1 septembrie 1880 cu cinci clase (două pregătitoare şi trei de bază); Gimnaziul din Ismail deschis la 28 septembrie 1880 cu patru clase (una pregătitoare şi trei de bază). Ulterior aceste gimnazii vor fi transformate în licee. Banii alocaţi de zemstvă pentru întreţinerea gimnaziilor nu puteau acoperi necesităţile acestora, de aceea ele funcţionau din contul donaţiilor de binefacere. Zemstva acorda anual gimnaziilor o sumă de 600 ruble, ceea ce nici pe departe nu putea asigura desfăşurarea în albia normalităţii a procesului de instruire3. Învăţătorii aveau salarii mizere şi nu erau cointeresaţi în eficientizarea procesului de studii. Mulţi dintre ei activau doar o perioadă scurtă de timp până îşi găseau un serviciu plătit mai bine. La 1900 în Basarabia existau 30 de instituţii de învăţământ mediu, dintre care doar 8 erau pentru fete. În perioada anilor 1900-1910 se deschid un şir de licee şi gimnazii: Liceul privat din Chişinău „Goldenburg” (liceul evreiesc, deschis în 1883 şi reorganizat în 1906); Liceul privat de fete din Chişinău „Remiza” (deschis la 1901); Gimnaziul privat din Chişinău „Nagovskaia” (deschis în 1894, reorganizat în 1903); Liceul privat de fete din Bălţi „Ciudnohovskaia” (deschis în 1894, reorganizat în 1908); Liceul privat din Chişinău „Gheiking” (deschis în 1908)4. Constatăm deci că toate aceste licee şi gimnazii erau private şi existau în baza taxelor pentru studii achitate de gimnazişti şi liceeni. Directorul Liceului din Bălţi A.L. Ciudnohovskaia menţiona într-un raport adresat oficialităţilor regionale: „Liceul există numai datorită taxelor pentru studii. Indemnizaţii din partea statului liceul nu primeşte şi nu primeşte bani nici din partea zemstvei guberniale, nici din partea celei orăşeneşti”5. Între anii 1910-1914 au fost deschise încă 6 licee, dintre car doar două erau de stat. Controverse generează întrebarea privind numărul instituţiilor medii de învăţământ din Basarabia la începutul sec. al XX-lea. T.A. Creciun menţionează că în anul 1914 în Basarabia existau 14 instituţii de învăţământ pentru fete. O.G. Andrus subliniază că în anul 1915 în Basarabia erau 40 de instituţii de învăţământ mediu, dintre care doar 13 erau pentru fete. În unul din rapoartele epitropului districtului de învăţământ Odesa datat cu anul 1913 se menţiona că din cele 83 de licee din acest district în Basarabia erau doar 12 licee: cinci licee în Chişinău, câte în liceu în Akkerman, Bender, Bolgrad, Ismail, Orhei, Soroca, Hotin şi un gimnaziu în Grigoriopol. Dar şi aceste date sunt incomplete, deoarece documentele de arhivă mai atestă trei licee: Liceul „Dadiani” din Chişinău, Liceul „Scoromorovski” din Chişinău, Liceul privat „Goldenberg” din Chişinău şi Gimnaziul privat din Bălţi. Prin urmare, în anul 1913 în Basarabiei existau 16 licee şi două gimnazii. În 1914 a apărut încă un liceu „Leviţki” din Comrat, acesta fiind al 17-lea liceu6. La 14 decembrie 1914 a fost deschis şi Seminarul Pedagogic pentru fete, care avea drept scop pregătirea cadrelor didactice pentru şcolile mi-nisteriale şi de zemsvtă. Acest Seminar a devenit un centru metodic pentru învăţătorii şcolilor de fete din Basarabia. În 1864 când s-a deschis primul Liceu pentru fete, acesta era frecventat de 185 eleve, care reprezentau următoarele stări sociale: fiice de dvoreni, fiice de negustori şi fiice de mici burghezi7. Observăm că numărul celor care îşi făceau studiile în aceste instituţii de învăţământ este foarte redus. Această situaţie se păstrează şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1896, în aceeaşi instituţie îşi făceau studiile fiicele dvorenilor şi ale funcţionarilor de stat, ale feţelor bisericeşti, fiicele de negustori şi mici burghezi. Datele ce vizează acel an denotă că în cadrul contingentului de elevi figurează, pentru prima dată, şi 9 fiice de ţărani. În această perioadă Liceul din Chişinău era considerat unul dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ. Dvorenii doreau ca copiii lor să aibă studii. Menţionăm că o aşa dorinţă începe să se manifeste şi la ţărăni-mea înstărită. Astfel, în anul 1906 din cele 377 eleve ale liceelor din Basa-rabia – 26 (6,8%) erau din familii de ţărani. Numărul redus al acestora se explică şi prin faptul că liceele erau situate numai în oraşele judeţene, iar studiile necesitau mari cheltuieli. Întreţinerea la internat şi taxa înaltă pen-tru studii nu era pe puterile ţăranilor. Investigaţiile privind statutul social al persoanelor care îşi făceau studiile în anii 20 ai sec. al XX-lea la liceele din Soroca, Bălţi şi Chişinău atestă că numă-rul fiicelor de dvoreni scade, în schimb creşte numărul fiicelor de mici burghezi, negustori şi ţărani. În 1906 din 916 elevi – 517 (56,4%) prezentau aceste stări sociale; în 1911 din 935 – 717 (76,7%). Ponderea cea mai mare o deţin fiicele de mici burghezi şi negustori, constituind 49,8% în 1906 şi 66,4% în 1911. Cele expuse sunt o confirmare a faptului că în sistemul de învăţământ din Basarabia creşte ponderea micii burghezii şi scade simţitor cea a dvorenilor. Izvoarele de arhivă demonstrează că învăţământul mediu pentru fete din Basarabia a apărut şi s-a dezvoltat în mare parte datorită eforturilor depuse în acest sens de unele persoane particulare, liceele fiind înfiinţate în fond în Chişinău. Datorită activităţii acestor persoane, instituţiile de învăţământ mediu au apărut şi în alte regiuni ale Basarabiei, în special în oraşele judeţene: Akkerman, Bender, Bălţi, Hotin etc.