Strategia europeană de securitate are ca scop o Europă sigură, care ar garanta protecția cetățenilor săi în cadrul unei societăți globale. Politica Europeană de Vecinătate (PEV) este un instrument dezvoltat de UE după extinderea ei din 2004, cu scopul realizării unei zone de securitate și stabilitate în jurul granițelor UE [2, 3]. Tratatul de la Lisabona conferă un cadru juridic stabilirii relațiilor privilegiate între UE și statele vecine [4]. PEV este instrumentul care asigură cooperarea regională și promovarea valorilor UE (democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional) în statele vecine, oferindu-le acestora posibilitatea de a avea acces la o parte din piața unică, determinînd o integrare economică progresivă și intensificarea cooperării politice între UE și aceste state. Deși în trecut se afirma că Europa trebuie să fie protejată de Siria, Iran, Irak și Rusia de către state tampon [6], în prezent, conform strategiei europene de securitate, extinderea UE nu ar trebui să creeze noi linii de separare în Europa [2]. Așadar, există perspectiva europeană pentru unele state din Parteneriatul Estic [5, 7], și RM ar putea adera la UE, conform Art. 49 al Tratatului UE de la Lisabona [4], odată cu întrunirea condițiilor necesare. RM a fost inclusă în PEV a UE în 2004. În 2005 a fost semnat Planul de Acţiuni RM-UE. Din 2009 RM participă la iniţiativa Parteneriatului Estic. Acordul de Asociere va succede Acordului de Cooperare şi Parteneriat și va aprofunda relaţiile RM-UE în domeniul politic, comercial, economic, juridic, cultural-ştiinţific, va contribui la asocierea politică şi integrarea economică, cu obiectivul apropierii treptate a RM de UE prin consolidarea democraţiei şi statului de drept cu respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic; dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă prin promovarea schimburilor comerciale, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioase [5, 7]. În această ordine de idei, ar putea fi interesant de a explora posibilitățile implementării unui proiect de genul „The Hunger Project’s Microfinance Program” realizat cu succes în unele regiuni ale Africii cu scopul combaterii sărăciei și foamei cu forțele proprii ale populației [9]. În dialogul cu UE privind instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător între RM şi UE, care a demarat în 2010, Comisia Europeană i-a recomandat Republicii Moldova următoarele: coordonarea generală şi consolidarea capacităţilor administrative, eliminarea barierelor tehnice în calea comerţului, luarea măsurilor sanitare şi fitosanitare, dezvoltarea concurenţei (inclusiv ajutorul de stat) şi a serviciilor financiare [7]. Însă, numai ieşirea pe piaţa mondială cu produse finite de calitate oferă unei ţări şanse de a cîştiga prestigiul economic şi de a obţine venituri respective. Moldova poate să se specializeze numai la 15-20 produse de export [1]. Deși există opinii că Moldova se va integrarea în UE prin România [1, 8], PEV și acțiunile întreprinse în ultimii ani de către RM și UE în cadrul negocierii Acordului de Asociere servesc drept dovada faptului că Republica Moldova se dezvoltă, elaborează strategia sa și este percepută de către UE ca o țară suverană și independentă.