Sănătatea şi boala poartă un caracter mult mai larg decât cel strict interpretat de domeniul medico-psihobiologic. Ca orice fapt uman, această relaţie are, în primul rând, o semnificaţie antropologică. Schimbările care privesc persoana umană, ca trup sau ca suflet, este percepută şi trăită de aceasta, dincolo de alteritatea existentă, ca o experienţă sufletească şi morală. Alteritatea este percepută nu numai ca o „schimbare”, ci şi ca o „înlocuire” prin care sănătatea sau „starea de bine” este înlocuită cu boala sau cu „starea de rău” ce se instalează în locul acesteia sau în interiorul ei. Boala poate fi interpretată şi prin următoarele semnificaţii: Entitate taxonomică inclusă într-un nomenclator. Noţiune generală şi abstractă a unei stări opuse celei de sănătate. Respectarea normei – „boală” pentru unele grupuri, normalitate pentru altele. În mai multe societăţi primitive, conceptul de „boală” este cuprins în categorii mai vaste, cum ar fi ale răului, nenorocirii, dezordinii etc. Aşa, cum boala este o modalitate a nenorocirii, sănătatea este, simetric, un aspect al ordinii armonioase ce reglează raporturile spaţiale şi temporale ale individului cu lumea şi cu semenii. Precum naşterea şi moartea, boala şi sănătatea este, în primul rând, un eveniment social impus de condiţia biologică a omului. Însă, spre deosebire de moarte, boala este o stare mai mult sau mai puţin reversibilă şi recurentă pe parcursul aceleiaşi existenţe. Datorită faptului că boală este înrădăcinată în corpul suferindului şi pentru că ameninţă atât integritatea şi perenitatea persoanei, cât şi pe cele ale corpului social, boala este un moment ce are particularitatea de a mobiliza o încărcătură afectivă puternică şi de a activa procese sociale adeseori complexe. Boala mai este expresia şi conştientizarea individuală a unei alterări psihosomatice trăite ca fiind neplăcute şi având valenţe care diminuează capacităţile individului. Pragul de percepţie şi pertinenţa diferenţială a simptomelor sunt mult influenţate nu doar de mediul cultural, ci şi de biografia individului, şi de istoricul grupului. Prima etapă a unei boli ca fenomen social este comunicarea acestei stări de fapt altora, prin cuvânt şi printr-un comportament adeseori omologat cultural. Astfel, boala apare ca o „modalitate de a fi” a persoanei umane, ca o formă particulară de „răspuns personal” al acesteia la acţiunea factorilor etiologiei cu caracter nociv. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că fiecare individ „îşi face” în mod absolut „personal” şi „specific” boala, în funcţie de tipul constituţional somato-psihic. Această constatare ne permite să afirmăm că fiecare afecţiune patologică are, din punct de vedere antropologic o anumită semnificaţie, un anumit mod de „a se manifesta” şi de a evolua, în raport direct cu modalităţile de reacţie ale persoanei respective. Vechea viziune despre relaţia boală/sănătate este guvernată de o seamă de repere intuitive. În special reprezentările populare despre corp au avut multă vreme un rol important. Împotriva acestora au trebuit să lupte teoriile ştiinţifice, din Renaştere până în secolul al XVIII-lea. Tot împotriva lor a fost revizuită concepţia despre corpul bolnav, şi, pe un plan, mai general, reprezentarea savantă despre corp. Viziunea despre boală se schimbă odată cu mediile: de pildă, în Renaştere, melancolia era considerată o tulburare admisibilă de către elită la modă; însă unui om sărac, suferind de simptome similare – pe care le putem numi depresie – i s-ar fi reproşat că e neîndemânatic şi ursuz. Şi sexul a jucat un rol: manifestările a ceea ce putea fi numit „isterie” la o femeie din anii 1800 ar fi fost diagnosticate ca fiind „ipohondrie” la fratele ei. Astăzi, „boala” este aşezată cu claritate în cadrul paradigmelor ştiinţifice. Intuiţiile şi credinţele au dominat, totuşi, multă vreme, de unde şi necesitatea de a studia schimbările din activitatea faţă de boală şi păstrarea sănătăţii, precum şi strategiile menite să înfrunte durerea şi remediile, încercările de a elucida semnificaţiile bolii (personale, morale, religioase). Este important să se aibă în vedere modul în care aceste atitudini au fost structurate de interese mai largi şi de conştiinţa diferenţelor – dintre care diferenţele de clasă socială şi de sex nu sunt cele mai nesemnificative – pe parcursul transformării gândirii tradiţionale în gândire ştiinţifică, a culturii orale în cultura scrisă, a viziunilor religioase despre lume în viziuni profane despre lume. Mai trebuie să ţinem cont şi de faptul că maladiile sunt, simultan, fenomene biologice obiective şi stări, module personale de a fi.