Exigenţele de pregătire a tinerii generaţii în instituţia universitară sunt impuse de transformările majore ce au loc în societatea contemporană. Însă, în multe cazuri, tendințele de formare a specialiștilor tineri orientate spre dobândirea competențelor socio-profesionale funcționale, intențiile și atitudinile demonstrate de aceștia lasă de dorit și necesită a fi studiate. Prezentul demers scoate în evidență atât intervenția factorilor sociali în determinarea proceselor de gândire, cat și specificitatea acestor procese în măsura în care se referă la modalitatea de formare a gândirii științifice la studenții din învățământul universitar. Semnificația termenului gândire este caracterizată de psihologi ca fiind un proces psihic superior care ocupă o poziţie centrală în sistemul psihic uman şi care îndeplineşte un rol decisiv în cunoaştere. Gândirea efectuează o reflectare mijlocită a realităţii, extrage, prelucrează și integrează la cel mai înalt nivel informaţiile despre lumea externă, despre univers, natură, societate şi nu în ultimul rând despre noi înşine. Investigația efectuată ne-a permis să determinăm o anumită interdependență între gândirea socială și gândirea științifică în procesul educațional universitar. Cele doua aspecte de gândire sunt însă fațete complementare ale aceleiași realități. Activitatea cognitivă a fiecărui individ este motivată şi condiţionată de inserţia sa socială particulară. În mod obișnuit, oamenii, utilizează frecvent gândirea socială, ca produs al vieţii cotidiene. Cercetările sociologice întreprinse au confirmat că dezvoltarea cognitivă a individului este dependentă de raporturile sociale, de relaţiile în care se găsesc actorii sociali implicaţi şi de raportarea lor la valorile comune, la o ideologie dominantă. Gândirea socială este circumscrisă contextului social-cultural, grupului, comunității în care se utilizează. Contextul social joacă un rol hotărâtor în modelarea inteligenței umane, formând aparatul care apreciază, decide și acţionează. Pentru o mai bună adaptare la condițiile actuale de viață și promovarea unei viziuni integrale în cunoașterea realității este necesar de dezvoltat activitățile cognitive care pot fi exersate în cadrul celor trei domenii de cunoaştere: cognitiv, psihomotor şi socio-afectiv. Interacţiunea dintre activităţile de cunoaştere şi domeniile de cunoaştere generează resursele interne pe care studentul le achiziţionează în procesul educaţional. Activităţile cognitive conduc la dezvoltarea capacităţilor corespunzătoare în cadrul unui anumit domeniu de cunoaştere. Cunoştinţele ştiinţifice acumulate din diverse domenii ale ştiinţei contribuie la dezvoltarea capacităţilor transversale de cunoaştere ştiinţifică, deoarece pentru formarea competenţei sunt necesare cunoştinţe integrate din domeniul filosofiei, biologiei, psihologiei, fizicii, chimiei, artei, pedagogiei, sociologiei, etc. Prin urmare, competenţa de cunoaştere ştiinţifică este o competenţă fundamentală, transversală, interdisciplinară, deoarece este specifică pentru diferite domenii de studiu. În lucrarea Creative Marginality: Innovation at the intersection of social sciences (M. Dogan şi R. Pahre, 2019) este bine conturată de autorii respectivi ideea interdisciplinarităţii dintre ştiinţe și confirmat faptul că, gândirea ştiinţifică poartă un caracter interdisciplinar. Perspectiva interdisciplinară favorizează transferul de informație și, prin urmare, rezolvarea de probleme noi, la fel permite o vedere mai generală a problemei. Abordarea interdisciplinară contribuie la o formație intelectuală sistemică, cât și pentru o bună înțelegere a mediului social. Astfel, competenţa de a gândi ştiinţific poate fi dobândită doar în context interdisciplinar. Noile deziderate din sistemul educațional care prevăd ca studentul să învețe singur, să se autoinstruiască pe lângă informația relatată de cadrul didactic sunt de neconceput fără preocupare pentru cercetare. Formarea competenței investigaționale necesită o anumită gândire științifică. În mediul universitar studenții au posibilități deosebite de a-și dezvolta gândirea științifică. Atribuindu-și rolul de cercetător, activitatea studentului este marcată de importanța gândirii în general, deoarece, după cum se știe, toate creațiile artei și științei au originea în gândire. Creativitatea implică comportament și activitate psihică creativă, dezvoltând într-un model original produse creative de o evidentă și semnificativă valoare. Gândirea științifică are un rol esenţial în cunoaşterea abstractă, formală a realităţii. Numeroasele cercetări întreprinse de savanții din diferite domenii ale științei au demonstrat că rolul gândirii științifice constă în faptul că ea soluționează probleme nu numai de ordin științific, dar și oferă răspunsuri adecvate la viața de zi cu zi.