У статті, на підставі узагальненого аналізу наукових, публіцистичних та нормативних джерел визначено передумови виникнення, зміст та нормативна основа концепції людиноцентризму в адміністративному праві. У підсумку викладеного, зауважено, що зазначена концепція є відносно новою для адміністративного права та його доктрини, оскільки її сучасні контури все ж таки почали формуватися задовго до здобуття незалежності Україною і саме новий устрій держави і система цінностей істотно вплинули на подальше впровадження цієї концепції в дух адміністративного законодавства та практику його застосування, які (і законодавча база, і правозастосочна практика) на даному етапі поки що не позбавлені недоліків або явних недоробок. Зазначено, що концепція людиноцентризму, як ідеологія адміністративного права та/або адміністративно-правової науки, на наше глибоке переконання, не має чітко виписаної формули своїй категорії. Встановлено, що нормативною основою людиноцентризму в адміністративному праві, крім Конституції України та Концепції адміністративної реформи в Україні, фактично є будь-який акт, в якому, закріплюється принцип верховенства права або описується його формула. Якщо вести мову про Конституцію України, то філософія людиноцентризму втілена зокрема в ст. 3, 8, 21-23, 55 і інших нормах. Окреслено передумови виникнення та розвитку ідей людиноцентризму в адміністративному праві: запит на оновлення в підходах до розуміння природних прав людини і його місця в системі цінностей всього суспільства і держави; еволюційний розвиток інститутів громадянського суспільства, як соціального підґрунтя людиноцентризму і впровадження його ідей у всі сфери суспільного життя; адаптація вітчизняного законодавства та практик його застосування до європейських стандартів; тенденції закономірної інтеграції вітчизняного адміністративного права в так званий європейський адміністративний простір і імплементація його принципів; неефективність публічного адміністрування з причин збереження окремих рудиментів і пережитків командно-адміністративної моделі управління державою і суспільством тощо.

In the article, on the basis of the generalized analysis of scientific, journalistic and normative sources the preconditions of origin, the maintenance and a normative basis of the concept of human-centeredness in administrative law are defined. As a result, it is noted that this concept is relatively new to administrative law and its doctrine, as its modern contours still began to take shape long before Ukraine’s independence and it is the new state system and value system that significantly influenced the further implementation of this concept in administrative legislation and the practice of its application, which (both the legal framework and law enforcement practice) at this stage are not yet free of shortcomings or obvious shortcomings. It is noted that the concept of human-centeredness, as an ideology of administrative law and / or administrative law science, in our deep conviction, does not have a clearly defined formula of its category. It is established that the normative basis of human-centeredness in administrative law, in addition to the Constitution of Ukraine and the Concept of Administrative Reform in Ukraine, is in fact any act which enshrines the principle of the rule of law or describes its formula. If we talk about the Constitution of Ukraine, the philosophy of human-centeredness is embodied in particular in Art. 3, 8, 21-23, 55 and other norms. The preconditions for the emergence and development of the ideas of human-centeredness in administrative law are outlined: the request for renewal in approaches to understanding natural human rights and its place in the value system of society and the state; evolutionary development of civil society institutions as a social basis of human-centeredness and introduction of its ideas into all spheres of public life; adaptation of domestic legislation and practices of its application to European standards; tendencies of natural integration of domestic administrative law into the so-called European administrative space and implementation of its principles; inefficiency of public administration due to the preservation of certain rudiments and remnants of the command-administrative model of government and society, etc.

În articol, pe baza analizei generalizate a surselor științifice, jurnalistice și normative sunt definite precondițiile de origine, menținerea și o bază normativă a conceptului de antropocentrism în dreptul administrativ. Drept urmare, se observă că acest concept este relativ nou pentru dreptul administrativ și doctrina sa, deoarece contururile sale moderne încă au început să se contureze cu mult înainte de independența Ucrainei și este noul sistem de stat și valori care a influențat în mod semnificativ punerea în aplicare a acestui concept, legislația administrativă și practica aplicării sale, care (atât cadrul legal, cât și practica de aplicare a legii) în această etapă nu sunt încă lipsite de deficiențe evidente. Se observă că conceptul de antropocentrism, ca ideologie a dreptului administrativ și / sau a științei dreptului administrativ, în convingerea noastră profundă, nu are o formulă clară pentru categoria sa. S-a stabilit că baza normativă a antropocentrismului în dreptul administrativ, pe lângă Constituția Ucrainei și conceptul de reformă administrativă din Ucraina, este de fapt orice act care consacră principiul statului de drept sau descrie formula acestuia. Dacă vorbim despre Constituția Ucrainei, filozofia antropocentrismului este concretizată în special în art. 3, 8, 21-23, 55 și alte norme. Sunt prezentate condițiile preliminare pentru apariția și dezvoltarea ideilor centrării umane în dreptul administrativ: solicitarea de reînnoire în abordări pentru înțelegerea drepturilor omului natural și a locului său în sistemul de valori al societății și al statului; dezvoltarea evolutivă a instituțiilor societății civile ca bază socială a centrării umane și introducerea ideilor sale în toate domeniile vieții publice; adaptarea legislației și practicilor interne ale aplicării acesteia la standardele europene; tendințe de integrare naturală a dreptului administrativ intern în așa-numitul spațiu administrativ european și punerea în aplicare a principiilor sale; ineficiența administrației publice datorită păstrării anumitor vestigii și resturi ale modelului de comandă administrativ al guvernului și societății etc.