Până nu demult, valorificarea patrimoniului prin educație se realiza în familie, în comunitate, atunci când acestea îşi cunoşteau şi îşi prețuiau valorile. Era o transmitere vie şi firească, dincolo de orice scenariu educațional. Însuşi cuvântul "patrimoniu" conține în etimologia sa ideea de moştenire. Din păcate, această modalitate de promovare naturală se găseşte din ce în ce mai rar. În localitățile rurale, unde patrimoniul imaterial se perpetua firesc, generațiile tinere nu mai dau atenție obiceiurilor vechi, îndreptându-se tot mai mult către tradiții străine de identitatea lor. Presiunea mass-media, a mijloacelor de comunicare electronică şi promovarea prin intermediul lor a unor activități lipsite de valoare este foarte mare, iar timpul alocat, în general, copiilor în familie şi în școală, prea scurt. În țara noastră s-a făcut şi se face educație prin patrimoniu acolo, unde cei care se preocupă de instruirea copiilor, au conştiința valorilor reale. Când eşti inspirat de frumusețea şi bogăția obiceiurilor, tradițiilor, meșteșugurilor populare, monumentelor, folclorului, muzicii, dansului popular etc., dorința de a transmite această pasiune copiilor este irezistibilă. Atunci când cadrele didactice au propuneri de activități adecvate așteptărilor, copiii răspund cu entuziasm. Ei îşi doresc momente interesante şi atractive. Copiii sunt deschişi în mod natural la frumos.  Din păcate, cei care practică astăzi la noi educația prin patrimoniu sunt prea puțini, iar contextul social prea defavorabil conservării şi promovării bogățiilor noastre spirituale. Sistemul de învățământ din Republica Moldova se află, de mai bine de două decenii, întrun anevoios proces de modernizare, reconfigurare, adaptare la standarde europene. În țările Europei Occidentale, lucrul cu copiii în domeniul patrimoniului este demult o activitate firească. Acolo muzeele sunt foarte des pline de copii.  Pentru a ajunge şi noi la o astfel de stare de lucruri sunt necesare eforturi comune ale tuturor factorilor educaționali. Actualmente însă muzeele şi instituțiile noastre culturale au puțini specialiști şi programe dedicate valorificării patrimoniului de către copii. Și şcolile desfăşoară puține acțiuni de acest gen. Dar, timpul nu așteaptă şi copiii de astăzi trebuie câştigați pentru patrimoniu.  În fața uneia dintre cele mai grave probleme cu care țara noastră se confruntă în ultimele decenii – distrugerea patrimoniului sau a ceea ce l-ar fi putut îmbogăți, acum avem nevoie de acțiuni reparatorii consistente şi durabile prin instituirea patrimoniului în Curriculum-ul școlar, în manuale, lucrări didactice, crestomații la toate treptele învățământului din Republica Moldova.  Prezenta culegere cuprinde comunicările participanților la două manifestări științifice organizate în cadrul proiectului instituțional "Patrimoniul cultural național şi universal în sistemul educaţional", realizat la Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din mun. Chişinău. Prima a fost Masa rotundă „Patrimoniul cultural în sistemul educaţional: între teorie şi practică", organizată la 12 noiembrie 2015. Ea a urmărit punerea în discuție a problemei valorificării patrimoniului cultural pentru a identifica realizările, problemele, dificultățile de predare-învățare şi evaluare a acestuia în sistemul educațional contemporan. Manifestarea şi-a propus să creeze o platformă de împărtăşire a practicilor de succes şi a provocărilor întâmpinate în studierea şi valorificarea patrimoniului cultural între cadrele didactice din învățământul preuniversitar, profesorii universitari şi alți practicieni. La eveniment au participat profesori de Istorie şi Educaţie civică din învățământul preuniversitar, profesori care predau cursuri opționale în domeniul educației interculturale din instituțiile de învățământ preuniversitar, cadre didactice din învățământul superior, specialişti de la Ministerul Educației şi direcțiile raionale de învățământ, cercetători științifici, studenți de la toate treptele universitare (licență, masterat şi doctorat). La 22-23 aprilie 2016 a fost organizată Conferința științifică cu genericul "Valorificarea patrimoniului în sistemul învăţământului preuniversitar". La fel ca şi în anii precedenți, noua conferință dedicată patrimoniului s-a bucurat de interes din partea cadrelor didactice, cercetătorilor în domeniu, doctoranzilor, masteranzilor.  În cadrul comunicărilor vorbitorii au analizat mai multe aspecte ale prezentării, cercetării şi punerii în valoare a patrimoniului la treapa de gimnaziu şi liceu. Un accent aparte a fost pus pe analiza Curriculum-ului şi manualelor la disciplinele de bază: Istoria, Educaţia civică, Geografia, Educaţia muzicală, Educaţia tehnologică, precum şi la cursurile opționale: Educaţia interculturală, Istoria, cultura şi tradiţiile poorului rus, Istoria şi cultura locală, Educaţia moral-spirituală etc. Au fost examinate variate modalități de promovare a educației patrimoniale prin activități extracurriculare.  Pe parcursul discuțiilor au fost formulate mai multe sugestii. Recomandări utile pentru facultățile de profil din instituțiile superioare de învățământ au urmărit sporirea eficienței pregătirii cadrelor de pedagogi la compartimentul "Patrimoniu cultural". Sugestii interesante au fost inaintate autorilor de manuale, privind sporirea volumului materialelor cu conținut cultural, includerea în manuale şi ghiduri a capodoperelor culturii artistice din spațiul Republicii Moldova, respectarea particularităților de vârstă a elevilor în expunerea informațiilor etc. Foarte prețioase sugestii au fost înaintate în adresa Ministerului Educației cu referire la actualizarea Curriculumul-ului la disciplinele școlare de bază, în vederea sporirii numărului de teme din domeniul studierii şi protecției patrimoniului cultural şi natural, aprobării noilor discipline opționale, ca de ex. "Educația pentru Patrimoniu", publicării mai multor culegeri de studii şi crestomații în ajutor profesorilor. Concomitent, au răsunat idei şi propuneri cu privire la consolidarea colaborării școlii cu familia, instituțiile muzeale, centrele de cultură, administrația publică locală în organizarea şi desfășurarea mai multor acțiuni culturale pentru elevi cu scopul valorificării tradițiilor populare ale localităților, păstrării obiectelor patrimoniului material şi imaterial, consolidării relațiilor cu alte instituții de stat şi nonguvernamentale, preocupate de protecția moștenirii culturale.  O bună parte din aceste constatări, analize, concluzii şi recomandări se regăsesc pe paginile lucrării de față. Prin prezenta culegere dorim să popularizăm cât mai mult idea de educație prin patrimoniu. Misiunea noastră, a pedagogilor, a cercetătorilor, e să punem patrimoniul în inimile noastre şi ale copiilor. Doar astfel îi putem prelungi existența.