Importurile de mărfuri și produse poloneze în Țara Moldovei în a doua jumătate a sec. XVIII au fost condiționate de factori de ordin politic, militar, economic și social. Totodată, raporturile economice dintre Țara Moldovei și Polonia aveau un caracter tradițional, demarând odată cu instituirea statului medieval moldovenesc, fiind relevantă în acest sens interdependenţa dintre stabilirea relaţiilor politice şi statornicirea schimburilor economice. Astfel, Polonia a devenit „unul dintre cei mai activi parteneri economici ai Moldovei” [11, p.8]. Autoritățile polone manifestau un interes sporit faţă de posibilităţile pieţei moldoveneşti. Diplomaţii polonezi, aflaţi în trecere prin Țara Moldovei, îşi notau detaliat toate nuanţele şi posibilităţile de comerţ, inclusiv enumerau și potențialele mărfuri polone care-şi vor găsi lesne piaţă de desfacere în principat [10, p.398]. Piața principatului prezenta interes și pentru călătorii occidentali. În anul 1762, Charles de Peyssonel, referindu-se la posibilităţile de export ale mărfurilor franceze în principate, aprecia că s-ar putea desface postavurile numite „londrins”, însă ele întâmpină concurenţa celor aduse din Polonia [10, p.211-212].  În Ţara Moldovei, din Polonia erau importate în special mărfuri fabricate din lână şi pânză. Ţesăturile poloneze din lână erau mai grosolane comparativ cu cele franceze, saxone şi flamande, dar, în schimb, erau mai ieftine, fiind preferate de către păturile orăşeneşti. Se importau mobile (canapele cu tapet imprimat), galoane cu fire de aur şi argint care erau cumpărate „cu ocaua”. Cele mai multe galoane, după spusele lui Peyssonel, erau simple, fără „şevroane” şi în formă de „muschetă”. Deoarece erau uşoare şi de o calitate proastă, se vindeau de obicei cu 180 piaştri oca, cele cu fire de argint, şi cu 200 piaştri oca, cele cu fire de aur. Postavurile poloneze, comercializate pe pieţele din Moldova, erau ca regulă de trei categorii, în funcție de calitate, fiind comercializate în medie cu 0,75 piaştri pentru balot [10, p.80; p.182-183].  În baza registrelor vamale, constatăm că în lunile noiembrie 1765 şi februarie-martie 1766, au fost importate „două sute de baloturi de postav grosolan polonez şi două teancuri de pânză poloneză, între anii 1784 și 1785 au fost vămuite pentru Moldova 117.920 coturi de postav” [1, p.132; 7, p.220, 228]. La 3 martie 1794, negustorul din Movilău Grigorie Dmitrie a adus în ţară mai multe mărfuri, dintre care 15 bucăţi de postav polonez în valoare de 292 ruble şi 30 copeici [4, p.565]. La 10 mai 1794, negustorul Gherşc Abramovici a trecut prin vamă 220 bucăţi de „pânză poloneză”, valoarea căreia a fost estimată la 770 ruble (1283 piaştri şi 40 aspri). În aceeaşi zi, un alt negustor, Mordc Gherşcovici, a introdus în ţară 300 bucăţi de „pânză poloneză” în valoare de 1200 ruble (2000 piaştri). La 3 iunie, comerciantul Gherşc Izrailevici a vămuit 240 bucăţi de „pânză poloneză” în valoare de 864 ruble (1440 piaştri) [4, p.568-569]. Din Polonia, negustorii aduceau la iarmaroacele şi pieţele orăşeneşti din Țara Moldovei diferite obiecte din metal: clopote, săbii, cuţite, pistoale, puşti, tunuri. În decursul anilor 1784-1786, numai prin punctul vamal de la Movilău au fost importate 53707,5 kg de fier. Erau importate și obiecte de lux, inclusiv încălţăminte de piele fină, blănuri [1, 131-132]. Între anii 1784-1786, prin trei puncte vamale din sud-estul Poloniei, au fost trecute în Țara Moldovei 384 de perechi de încălţăminte şi 28 de bucăţi de blănuri [6, 239(anexa I)].  De asemenea, la importuri, negustorii din Țara Moldovei mai plăteau taxe vamale pentru „sare”, „oale de mărgean”, „anason”, „horilcă”, „făină”, „pânză moscovită”, „căldări”, „vaci”, „cai”, „zahăr”, „silitră”, „lânuri”, „hârtie proastă”, „pânză leşască”, „ciuperci uscate”, „oloi leşesc”[9, 57-61]. În anii secetoşi, sau în timpul operaţiilor militare pe teritoriul Țării Moldovei, din Polonia erau importate grâne și ovine, destinate în special îndestulării cerinţelor Porţii. Producția de cereale în Polonia permitea realizarea unor exporturi semnificative [3, p.252]. După relatările lui W.Wilkinson, domnii Țării Moldovei nu puteau permite să iasă din principat nici cea mai mică cantitate de grâu. Monopolul asupra comercializării grâului era atât de drastic, încât nici ţările aflate în relaţii bune cu Poarta nu se încumetau să-l încalce. Aceeaşi situaţie se crease şi în privinţa comercializării meiului şi orzului. În anul 1754, „din pricina secetei prea mari ce a fost în timpul primăverii şi verii (…), se simţea mare trebuinţă pentru hrană, adică grâu, mei şi porumb, cu care se hrănesc ţăranii săraci… În unele locuri, mulţi se hrăneau cu ghindă şi altele, ca să-şi potolească puţin foamea, mai ales locuitorii din Ţara de Jos, care cu preţuri foarte ridicate îşi procurau hrana trebuincioasă din Ţara Leşească şi din Ţara de Sus, deoarece în unele părţi de la munte se făcuse puţin mei şi porumb” [2, p.707]. Printr-un act datat cu 12 ianuarie 1782, Constantin Moruzi dispune că din cauza lipsei de cereale pentru satisfacerea cerinţelor Porţii, urmează să fie procurate cereale din Polonia la preţuri exorbitante. În aceeași zi, domnul i-a oferit un şir de privilegii negustorului Iordachi Panaite, pentru faptul că s-a remarcat când a cumpărat mari cantităţi de grâne în Polonia, trimiţându-le la Constantinopol, îndeplinind astfel nu numai porunca împărătească, dar şi pricinuind ţării uşurare [1, p.133]. Pentru a putea face faţă cererilor exorbitante ale Porţii, aflate în plină decadenţă, în anul 1794, consulul rus intenţiona să înfiinţeze o companie anonimă care urma să procure grâu din Austria şi Polonia [8, p.48]. Domnii Țării Moldovei erau nevoiţi să procure din Polonia un număr anumit de oi pentru a îndestula cerinţele mereu crescânde ale Porţii. Astfel, în septembrie 1797, marele vizir Iusuf Paşa îi mulţumea într-o scrisoare adresată lui Alexandru Ipsilanti pentru „zelul şi eforturile arătate” în privinţa trimiterii la Poartă a 117.000 de oi procurate în Moldova, Polonia şi Ungaria [5, p.197-198]. Concluzii: În Ţara Moldovei erau importate din Polonia mărfuri manufacturiere: postavuri de diferite categorii; obiecte din metal – clopote, săbii, cuţite, pistoale, puşti, tunuri; veselă, mobilier, haine confecţionate din blănuri, încălţăminte din piele. În anii marcaţi de secetă, domnii Ţării Moldovei procurau, prin intermediul unor negustori sau dregători din ţară, grâu şi animale, în special oi pentru îndestularea cerinţelor crescânde ale Porţii.