La 16.05.2014, în Parlamentul Republicii Moldova a fost înregistrat Proiectul legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova – art.20, 23, 34; Legea cu privire la asociaţiile obşteşti – art.36; ş.a.) [1] (în continuare – Proiectul nr.186/2014). Fără îndoială, un asemenea proiect îşi dovedeşte actualitatea din perspectiva activizării tendinţelor separatiste în unele regiuni ale Republicii Moldova, în legătură cu semnarea la 27.06.2014 a Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte [2]. Un alt considerent în favoarea unui astfel de proiect îl constituie anexarea Crimeii şi insurecţia separatistă din estul Ucrainei, care nu pot să nu influenţeze aspiraţiile secesioniste în unele regiuni ale Republicii Moldova. Nu în ultimul rând, un astfel de proiect ar contribui la realizarea ideii pe care o sugerează alin.(3) art.32 din Constituţie: „Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial (subl. ne aparţine), la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional”. În Proiectul nr.186/2014 remarcăm patru repere: 1) completarea Legii cu privire la cetăţenia Republicii Moldova; 2) modificarea Legii cu privire la asociaţiile obşteşti şi a Legii privind partidele politice; 3) modificarea denumirii capitolului XIII din partea specială a Codului penal; 3) completarea Codului penal cu articolele 2793 şi 2794. Din motive fireşti, obiectul analizei noastre îl vor constitui două repere din urmă. Cât priveşte primul dintre ele, în proiect se propune modificarea capitolului XIII din partea specială a Codului penal din „Infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice” în „Infracţiuni contra ordinii constituţionale, securităţii şi ordinii publice”. Considerăm inoportună o asemenea recomandare. Aceasta întrucât locul normelor proiectate, dedicate contracarării separatismului, este nu în capitolul XIII din partea specială a Codului penal, ci în capitolul XVII „Infracţiuni contra autorităţilor publice şi a securităţii de stat” al acesteia. Considerăm că manifestările separatiste (ca şi celelalte manifestări extremiste) trebuie să-şi găsească incriminarea în cadrul unor norme care vor completa capitolul XVII din partea specială a Codului penal, ale cărui norme urmăresc apărarea penală, printre altele, a securităţii statului. Or, potrivit art.1 al Legii securităţii statului, prin „securitatea statului” se înţelege, inter alia, protecţia integrităţii teritoriale a ţării împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte. Din acest punct de vedere, susţinem ideea conţinută în Proiectul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în domeniul contracarării activităţii extremiste) [3]. Conform acestuia, se propune, printre altele, completarea capitolului XVII din partea specială a Codului penal cu articolele 3461-3463, în care să fie incriminate variatele manifestări ale extremismului. Or, să nu uităm că, în corespundere cu art.1 al Legii privind contracararea activităţii extremiste, activitate extremistă constituie inclusiv activitatea asociaţiei obşteşti sau religioase, a mijlocului de informare în masă sau a unei alte organizaţii ori a persoanei fizice în vederea planificării, organizării, pregătirii sau înfăptuirii unor acţiuni orientate spre violarea integrităţii Republicii Moldova. De asemenea, la alin.(4) art.1 al Legii pentru ratificarea Hotărârii Consiliului şefilor de state ale CSI referitoare la Concepţia privind colaborarea statelor-membre ale Comunităţii Statelor Independente în combaterea terorismului şi altor forme violente de manifestare a extremismului, se arată că separatismul este cea mai periculoasă formă a extremismului. Luând în consideraţie aceste reglementări, ar fi oportună incriminarea atât a manifestărilor separatiste, cât şi a altor manifestări extremiste în acelaşi capitol al legii penale, şi anume, în capitolul XVII din partea specială. În continuare, ne vom concentra atenţia pe cel de-al doilea reper nominalizat mai sus: în acord cu art.2793, se stabileşte răspunderea fie pentru separatism (care exprimă voinţa unei comunităţi minoritare de cetăţeni ai Republicii Moldova, care pledează pentru separarea de statul Republica Moldova şi constituirea unei alte entităţi politico-statale, acţiune care duce la încălcarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova), fie pentru promovarea separatismului prin întrunirea cetăţenilor în partide politice şi organizaţii nonguvernamentale; potrivit art.2794, se prevede răspunderea pentru instigarea publică la separatism. Analiza celor două articole proiectate denotă mai multe vulnerabilităţi pe care le vom examina în cele ce urmează: 1) noţiunea de ,,activitate separatistă” (nu noţiunea de „separatism”, care desemnează un fenomen) trebuie definită nu în cadrul unei norme din partea specială a codului penal (aşa cum se face în Proiectul nr.186/2014), dar în capitolul XIII „Înţelesul unor termeni sau expresii în prezentul Cod” din partea generală a codului penal; 2) în Proiectul nr.186/2014 nu este specificat caracterul violent al activităţii separatiste pasibile de sancţionare penală. Între timp, Comisia Europeană pentru Democraţia prin Drept, în Opinia nr.660 din 2011 asupra Legii Federaţiei Ruse cu privire la combaterea activităţii extremiste [4], pune accentul tocmai pe acest aspect. De asemenea, în cauza Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden contra Bulgariei, CEDO a stabilit: „Faptul că un grup de persoane pledează pentru autonomie sau chiar revendică secesiunea unei părţi a teritoriului ţării, astfel, cerând modificări constituţionale şi teritoriale semnificative, nu înseamnă în mod automat un pericol pentru integritatea teritorială a ţării şi securitatea naţională. Libertatea de exprimare şi dreptul de a exprima păreri constituie una dintre valorile fundamentale ale unei societăţi democratice” [5]. Aşadar, secesiunea paşnică (de genul celei promovate în Scoţia sau în Catalonia) trebuie deosebită de secesiunea violentă, armată (de genul celei promovate de separatiştii din Xinjiang sau din Azawād); 3) în Proiectul nr.186/2014 se ignoră că la art.341 CP RM deja este stabilită răspunderea pentru: a) chemările publice la violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova; b) difuzarea prin diferite forme de materiale cu asemenea chemări publice. Adoptarea art.2793 şi 2794 (în varianta în care se propune în proiectul sus-amintit) va genera interferenţe şi paralelisme care vor influenţa negativ procesul de interpretare şi aplicare a legii penale; 4) considerăm incompletă lista de manifestări separatiste susceptibile de răspundere penală, propusă în Proiectul nr.186/2014. Având ca model unele norme din capitolul XIII din partea specială a Codului penal (consacrate contracarării activităţilor cu caracter terorist) şi luând în consideraţie experienţa legislativă în materie a Ucrainei, recomandăm incriminarea următoarelor fapte: 1) finanţarea separatismului; 2) justificarea publică a separatismului. Stabilirea răspunderii penale pentru astfel de fapte poate eficientiza considerabil prevenirea şi combaterea separatismului.