Articolul expune câteva componente care definesc memoria și identitatea Chișinăului în perioada interbelică. Dintotdeauna identitatea unui oraș a fost în strânsă corelare cu spațiul, a ceea ce reprezenta urba prin esență – de la pitoresc, la natură și înaripate, la sunetele și zgomotul orașului, inclusiv limbajul citadinilor. Per ansamblu, spectaculos prin natura și felul său deosebit de a fi, Chișinău avea acele fațete care aminteau (de la străzile largi, spectrul multietnic al populației etc.) de existența unei comunități cosmopolite desprinse dintr-un spațiu urban multicultural atât de contrastant cu periferia orașului.

The article exposes several components that define the memory and identity of Chișinău in the interwar period. The identity of a city has always been in close correlation with the space, of what the city essentially represented – from the picturesque, to nature and wings, to the sounds and noise of the city, including the language of the townspeople. Overall, spectacular by nature and its special way of being, Chișinău had those facets that reminded (from the wide streets, the multi-ethnic spectrum of the population, etc.) of the existence of a cosmopolitan community detached from a multicultural urban space so contrasting with the periphery the city.