Zi de zi ne confruntăm cu multiple conflicte. Ele au devenit o realitate a vieţii publice şi private. În mod tradiţional, conflictele erau considerate distructive şi se urmărea evitarea lor. Astăzi, ele au devenit inevitabile, sunt un fenomen universal care poate fi întâlnit la toate nivelele convieţuirii umane. Dacă am urmări acţiunile fiecărui cuplu familial, am observa că majoritatea se confruntă cu această problemă. Şi din aceste considerente este foarte important ca, în momentul luării unei decizii sau găsirii unei soluţii, să implicăm creativitatea, deoarece soluţiile creative ajută la rezolvarea conflictului într-un mod constructiv şi eficient. Obiectul cercetării: Nivelul creativităţii şi strategiile de rezolvare a conflictului în cuplul familial. Scopul cercetării: Determinarea relaţiei dintre creativitate şi strategiile de rezolvare a conflictului în cuplul familial. Ipoteza cercetării: Un nivel înalt al creativităţii duce la abordarea unor strategii constructive de rezolvare a conflictului în cuplul familial. Obiectivele cercetării:  Analiza literaturii de specialitate în problema creativităţii şi conflictologiei;  Determinarea nivelului de creativitate la partenerii cuplului familial;  Identificarea strategiei de abordare a conflictului la partenerii cuplului familial;  Analiza calitativă şi cantitativă a rezultatelor investigaţiei;  Elaborarea concluziilor şi recomandărilor. Metodele cercetării:  Metode teoretice: analiza şi sinteza literaturii psihologice, metodicoştiinţifice privind problema de cercetare lansată; metoda ipotetico-deductivă pentru lansarea ipotezelor, interpretarea şi explicarea rezultatelor obţinute în cercetare. Metodele empirice: experimentul de constatare a fost realizat prin utilizarea următoarelor metode:   Testul pentru determinarea strategiei de rezolvare a conflictului – Thomas&Kilmann;   Chestionarul pentru determinarea potenţialului creativ – Jean-luis Selier. Metode statistice: corelarea datelor (Bravais Pearson). Baza experimentală: 30 de cupluri familiale cu vârstă maritală cuprinsă între 3 şi 5 ani.Baza teoretică: modelul conflictului Thomas&Kilmann, concepţiile psihologice asupra conflictului ale lui Neculau A., Stoica-Constantin A., Deutsh M., Grişina, concepţiile psihologice asupra creativităţii susţinute de Roco M., concepţiile psihologice asupra familiei – Mitrofan I., Stanciulescu. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor cercetării: În tabelul 1 sunt stipulate rezultatele obţinute de subiecţi în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a creativităţii. Tabelul 1  Potenţialul creativ la cuplurile familiale Nivel puternic Nivel mediu Nivel slab 37% 45% 18% Observăm că cea mai mare parte a subiecţilor investigaţi menţin tendinţele de mijloc ale potenţialului creativ – 45%. Cele 18% de subiecţi ce denotă potenţial creativ scăzut şi emoţiile au capacitatea de a manifesta spontan şi liber, fără de cenzor, gândurile. Cele 37% cu potenţial creativ înalt au capacitatea de a-şi abţine tendinţele interne de manifestare a insatisfacţiei de partener, dar în acelaşi timp, sunt incapabile de a manifesta liber şi fără de bariere propriile emoţii şi sentimente.  Pentru a determina ce strategii de rezolvare a conflictelor folosesc cuplurile, am recurs la aplicarea testului Thomas&Kilmann, determinând rezultatul minim şi maxim, media aritmetică şi abaterea standard pentru fiecare din cele 5 strategii de rezolvare a conflictelor.  Tabelul 2  Strategiile de rezolvare a conflictului preluate de cuplurile familiale   N Minimum Maximum Medie aritmetică Abatere standard Confruntare 30 2,00 6,00 4,0333 1,2172 Compromis 30 19,00 40,00 28,5333 7,9078 Colaborare 30 7,00 28,00 18,2000 5,6957 Evitare  30 24,00 40,00 33,4000 4,2718 Adaptare  30 2,00 3,20 2,5767 ,4329 Din tabelul dat putem observa că cea mai mare medie aritmetică este obţinută la strategia de rezolvare a conflictelor evitate, cu o medie de M = 33,4, fiind urmată de o media aritmetică obţinută la strategia de rezolvare de conflict Compromis, cu o medie M = 28, 53.  Pentru determinarea diferenţelor semnificative între subiecţii cu nivel diferit al potenţialului creativ, am utilizat coeficientul statistic T-test. Ne-am propus să comparăm rezultatele obţinute de subiecţii cu un nivel slab şi cu un nivel puternic al potenţialului creativ. Subiecţii cu potenţial mediu creativ nu au fost incluşi în tabelele de comparare. Observăm că, la grupul de subiecţi cu nivel de creativitate slab, nivelul de colaborare este mai jos – M – 22,7, iar pentru subiecţii cu nivel de creativitate puternic, media aritmetică pentru strategia de colaborare – M – 28,53, putem observa că strategia de compromis este mai mult acceptată de subiecţii cu nivel de creativitate slab, iar evitarea, în special, este preferată de subiecţii cu nivel de creativitate puternic.  Pentru a determina dacă aceste două grupuri diferă semnificativ, am recurs la comparaţia T – Student pentru eşantioane neomogene. Tabelul 3 T – student pentru grupurile de subiecţi cu nivel slab şi nivel puternic de creativitate  t p Diferenţe de medie   Colaborare  3,012 ,004 5,8333 Compromis -4,543 ,001 -5,9000 Evitare  1,518 ,135 2,1333   Am obţinut o diferenţă statistic semnificativă între cele două grupuri de subiecţi la variabilele colaborare (t=3,012; p=,004) şi compromis (t= -4,543;p=,001). Nu este determinată o diferenţă semnificativă la variabila evitare. Acest fapt permite să susţinem că strategia de evitare este utilizată atât de subiecţii cu nivel slab de creativitate, cât şi de cei cu un nivel puternic al creativităţii. Evitarea ca strategie de conflict include prevenirea sau încheierea eforturilor, reprimarea conştiinţei unei controverse minore. Ea prevede şi comportamente de acomodare ce au rolul de a reduce disconfortul creat de un conflict stresant.  Concluzii: Rezultatele expuse în tabelul de mai sus permit să concluzionăm că, subiecţii cu un nivel puternic al creativităţii vor accepta, în special, strategia de colaborare şi compromis, considerate drept strategii constructive de rezolvare a conflictului.  Rezolvarea problemei apărute prin strategii constructive este un conglomerat secvenţial de componente creative ale comportamentului conflictual, un proces de negociere deschisă pentru a reconcilia complet interesele de bază ale partenerilor. Spre deosebire de compromis, colaborarea este o strategie de tip victorie-victorie, care urmăreşte mai degrabă optimizarea decât satifacerea părţilor.