Analiza formaţiilor neologice din limba română confirmă faptul că la etapa actuală s-a activizat formarea unităţilor lexicale prin abreviere. Acest mijloc compresiv de formare a cuvintelor, bine reprezentat pe plan naţional şi internaţional, deosebit de viu şi de productiv, nefiind ferit de vulnerabilitate, este deschis greşelilor sau confuziilor. De aceea se cere aplicat cu atenţie, grijă şi respect pentru corectitudinea şi frumuseţea limbii. Problemele de corectitudine, ce vizează abrevierile, se referă la modul de realizare, structura, scrierea, pronunţarea, regulile de utilizare a acestor unităţi nominative de tip special .  Lucrările normative şi cele lexicografice, atestînd unităţile lexicale formate prin abreviere, stabilesc şi anumite norme ortografice, ortoepice, flexionare. Complementar la normele care privesc aspectul diverselor abrevieri în parte, se impune respectarea anumitor cerinţe generale ale abrevierii ca procedeu, cunoaşterea lor servind atît la înţelegerea unor abrevieri existente, cit şi la formarea unor eventuale abrevieri noi. Astfel, exigenţele specifice abrevierilor literale (din iniţiale) privesc, în primul rînd, limitele formale ale acestor unităţi lexicale. Principala condiţie a unei abrevieri pertinente este să aibă dimensiuni rezonabile, şirurile prea lungi de iniţiale fiind rebarbative, mai ales în cazul cînd acestea conţin succesiuni de litere care reprezintă consoane citite izolat (ASCHFR “Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic din România” “ANFDUM “Asociaţia Naţională a femeilor cu Diplomă Universitară din Moldova”). Abrevierile criptice de acest tip sînt ineficiente şi sub aspectul economiei, căci înţelegerea lor necesită mai mult timp decît ar fi cerut menţinerea bazei polilexicale. Deşi se întîlnesc abrevieri în structura cărora intră mai mult de zece iniţiale, limita acceptabilă pentru aceste structuri, după cum recomandă specialişti [1, 5 ], este de şase componente.  Abrevierile trebuie să îndeplinească şi condiţii de ordin estetic, ţinînd atît de formă (aspectul grafic sau cel sonor), cît şi de conţinutul sugerat. Sînt de evitat abrevierile care produc efecte auditive neplăcute (F.S.Î.S. “Federaţia Sindicatelor din Învăţămîntul Superior”, F.S.M. “Federaţia Sindicală Mondială”). Identitatea sau asemănarea parţială cu un cuvînt existent poate fi în favoarea sau în defavoarea unei abrevieri. Sigle de tipul ARD “Agenţia Română de Dezvoltare”, BEM “Banca de Economii a Moldovei” evocă noţiuni nedorite.  Drept criteriu de formare a abrevierilor din silabe sau fragmente, de rînd cu eufonia şi concizia, va servi şi transparenţa lor, aceste abrevieri sugerînd, pe cît e posibil, baza formativă pe care o substituie. Referinţe