Pornind de la teoria pasiunilor a lui A.J. Greimas şi J. Fontanille (Semiotica pasiunilor..., 1997), analiza noastră oferă o interpretare semiotică a identităţii personajului baroneasa din nuvela cu acelaşi titlu, scrisă de Liviu Rebreanu. Identitatea este definită prin nume (identitate socială), dar şi prin acţiuni imaginare care formează un careu semiotic construit pe contradicţii logice (realitate versus non-realitate; vis versus non-vis) şi pe contrarietăţi (realitate versus vis; non-realitate versus non-vis). În căutarea unor obiecte de valoare (O), care devin simulacre pasionale (bogăţia şi dragostea), subiectul semiotic (Ileana Măriucăi lui Dosoftei = S) parcurge un traseu generativ prin ceea ce Greimas şi Fontanille numesc modurile de existenţă (virtualizare, actualizare, potenţializare, realizare) ale subiectului pasional care intră în relaţii de tensivitate pentru a-şi realiza visul. Am reprezentat traseul identitar prin două semicercuri, unde punctul de început nu se uneşte cu cel de final. Deşi asistăm la o renunţare la semnele bogăţiei (şampanie şi straie pompoase) şi la o reîntoarcere la semnele sărăciei (hăinuţe ţărăneşti şi rachiu), numele care conferă realitate socială unei fiinţe se doreşte schimbat: Ileana Măriucăi lui Dosoftei cere („Voinţa ei era sfântă”) să fie percepută după dobândirea unui statut social superior drept baroneasă.