Ascultarea activă se manifestă, în comunicare, în ipostaze diferite, analizate în general, în studiile de specialitate, în funcție de situația „de informare”, „de confirmare” sau „conflictuală” căreia/ cărora i/ li se subsumează. Particularizând, comunicarea didactică implică o serie de concretizări ale ascultării active subordona- te intenției comunicative a locutorului (profesor/ elev/ student), deschiderii acestu- ia către interlocutor, verificării înțelegerii mesajului, întăririi ideilor/ sentimentelor transmise, reformulărilor (simțite ca) necesare, raportării la indicatori verbali/ non- verbali/ paraverbali, ce presupun dezambiguizare/ dublare/ întărire etc. Studiul de față propune identificarea și analiza unor astfel de concretizări ale ascultării active în contexte de comunicare didactică transcrise în volumul coordonat de L. Hoarță Cără- ușu, Corpus de limbă română vorbită actuală nedialectală (Iași, 2013).

Active listening is manifested, in communication, in different con- cretizations, analyzed in general, in specialized studies, depending on the situation of “information”, “confirmation” or “conflict” to which / they are subsumed. In par- ticular, the didactic communication involves a series of concretizations of the active listening subordinated to the communicative intention of the speaker (teacher / student), its opening to the interlocutor, verifying the understanding of the mes- sage, reinforcing the ideas / feelings transmitted, reformulations (felt as needed), reporting to verbal / nonverbal / paraverbal indicators that require disambigua- tion / doubling / reinforcement, etc. The present study proposes to identify and analyze such concretizations of active listening in didactic communication contexts transcribed in the volume coordinated by L. Hoarță Cărăușu, Corpus of romanian language spoken non-dialectically (Iași, 2013).